Singur acasa, ca-n filmul ala. Am folosit Netul alandala. Apoi baut cafea. Nu am nes, asa ca am ramas din gros cu zat. Maria mi-a adus un fel de zgarda pentru Duca. Mi-e mila s-o folosesc. Noroc ca Duca e plecata. Deocamdata… N-am nici o idee ce sa fac. Mai bine zis, am prea multe, dar nu-mi vine sa ma apuc de nimic.
Maria e plecata la biserica la înmormântare la H. N-am vrut sa merg. Nu-mi plac înmormântarile. Ma indispun.
Grozav ma indispun. Nu-mi vine sa fac nimic dupa aceea. Ar trebui sa recitesc ce-am scris pentru roman. Dar nu am nici o dispozitie.
Cred ca mintea mea se „coscoveste”. Uit, ma descurajez usor din orice. Ca sa retin datele, deschid computerul. M-am apucat sa rescriu ce-am scris. Încet-încet, pagina cu pagina. Fac si acum înca o pagina, e ora 3.15 noaptea. Cafeaua si… la lucru.
Maria mi-a povestit ca la înmormântarea lui H. Marica a plâns râuri-râuri. Am fost impresionat. Am copilarit cu Maricica. O striga bunicu-sau care era basarabean, de la Ungheni. Treci înapoi, Maricica, si hodineste mâncarea, mâncate-ar bulihariul (aica uliul).
Îmi fac cafeaua. Alung un câine care a înnoptat în cusca câinelui nostru care nu este acasa – umbla pe coclauri. O data cu gardul de otel de jur împrejur n-o sa se mai poata duce. Maria a insistat.
Mama deschide usa si îmi cere pâine. N-are nimic, îmi zice, nici bani, nici… Maria îmi spune ca i-a dat aseara de mâncare. Dar mama uita unde a pus-o. Plus de asta, manânca numai pâine si zahar, ca mos Simion din Enigma Otiliei. În special pâine. Mama ne are pe noi. Ne tot zice: „Ce ma faceam eu, daca nu erati voi”. Dar, sincer, ma gândesc ce se va întâmpla cu noi, când baietii nostri sunt ambii în Occident. Vladut vorbeste ca vrea sa vina acasa, sa-si faca casa. Ar avea loc. Nu stiu la ce se gândeste Tania. Mira-m-as! Nici Maria nu prea crede.
Ma doare spatele, merg de parca am un cos de oua în spate. Nici nu stiu de la ce mi s-a tras. Daca am sa pot, nu am sa-i spun Mariei de asta.
Trebuie sa gasesc un loc ca sa scriu aici ca lumea. Asa parca-s cuneiforme. Ora 8 fix. Vine masina cu gunoi. Si eu am scos tomberoanele acum 10 minute. Uraaa!
Sa fac o carte cu textele de pe computer. Si Viorel mi-a propus sa o scoata la editura lui: CARTEA DE PE COMPUTER.
Vad ca Viorel nu mai zice nimic. Probabil nu mai are bani. Eu – nici atâta. Nesul si la lucru. Voi scrie în continuare despre tribulatiile mele de transfer: Foaie verde drum de fier…
Închei aici. Indispus.
P.S. Am gast rostopasca (pe un fund ce cutie) si mi-am pus-o pe rana de la subsuoara. Ba si la baza degetelor. Ei!
Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist