De vineri, 22 decembrie, se instaleaza iarna astronomica, al carei început este marcat de un moment precis, cel al solstitiului de iarna. El este legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe bolta cereasca, o consecinta a miscarii reale a Pamântului în jurul Soarelui.
Solstitiul de iarna din emisfera nordica, la 22 decembrie, marcheaza începutul iernii astronomice, iar în aceasta zi, cea mai „scurta” din an, sunt cele mai putine ore de lumina, respectiv cele mai multe ore de întuneric. Pentru Bucuresti, vor fi 8 ore si 50 de minute de lumina naturala, iar durata noptii are valoarea maxima, de 15 ore si 10 minute.
Solstitiile (când ziua este cea mai scurta – sau cea mai lunga, în cazul solstitiului de vara), ca si echinoctiile (când ziua este egala cu noaptea) sunt consecinta miscarii reale a Pamântului în jurul Soarelui si a înclinarii axei Pamântului. Echinoctiile si solstitiile se produc atunci când Soarele ocupa aparent o anumita pozitie pe cer.
Solstitiile si echinoctiile au loc deoarece axa de rotatie a Pamântului este înclinata cu 23,4 grade în raport cu orbita Pamântului în jurul Soarelui. Aceasta înclinare determina anotimpurile planetei, deoarece emisfera nordica si cea sudica primesc cantitati inegale de lumina solara pe parcursul unui an.
În mod traditional, solstitiile de vara si de iarna au ajutat la marcarea schimbarii anotimpurilor – împreuna cu echinoctiile de primavara si de toamna. Cu toate acestea, meteorologii din zilele noastre folosesc în mod oficial înregistrarile de temperatura pentru a trasa linii între anotimpuri.
Din martie pâna în septembrie, emisfera nordica este înclinata mai mult spre Soare, ceea ce determina primavara si vara. Din septembrie pâna în martie, emisfera nordica este înclinata mai departe de Soare, astfel încât se simt toamna si iarna. În emisfera sudica, lucrurile stau invers.
Deoarece Pamântul este înclinat pe axa sa, arcul pe care se deplaseaza Soarele în timpul zilei va creste si va scadea de-a lungul anului, pe masura ce polul Pamântului se îndreapta fie spre Soare, fie se îndeparteaza de acesta. Solstitiul de iarna are loc în punctul minim pentru emisfera nordica, când Soarele se afla cel mai jos pe cer. În acest moment, Polul Nord al Pamântului este îndreptat în directia opusa Soarelui (motiv pentru care este mult mai frig în emisfera nordica). Pentru persoanele care locuiesc în emisfera sudica, Polul Sud este îndreptat spre Soare, ceea ce face sa înceapa vara.
Asadar, în doua momente din fiecare an – care se numesc solstitii – Pamântul este înclinat cel mai mult fata de Soare. Emisfera înclinata cel mai mult spre Soare are parte de cea mai lunga zi, în timp ce emisfera aflata mai departe de Soare are parte de cea mai lunga noapte. În timpul solstitiului de vara al emisferei nordice – care cade întotdeauna în jurul datei de 21 iunie – emisfera sudica trece prin solstitiul de iarna. De asemenea, în timpul solstitiului de iarna al emisferei nordice – care cade întotdeauna în jurul datei de 21-22 decembrie – în emisfera sudica este solstitiul de vara.
ORA SOLSTITIULUI DE IARNA ÎN ROMÂNIA
La data solstitiului de iarna, Soarele rasare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est si apune tot cu acelasi unghi spre sud fata de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el „urca” – tinând cont de latitudinea medie a României, care este de 45° – la numai 21° fata de orizont. În consecinta, la aceasta data, durata zilei are valoarea minima din an, de 8 ore si 50 minute, iar durata noptii are valoarea maxima, de 15 ore si 10 minute (pentru Bucuresti). Evident, în emisfera sudica a Pamântului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.
Solstitiile au loc în acelasi timp în întreaga lume, dar orele locale variaza în functie de fusurile orare. În 2023, solstitiul de iarna are loc în România la 22 decembrie, la ora 5:37, potrivit astro-urseanu.ro. Începând de la aceasta data, pâna la 21 iunie, durata zilelor va creste continuu, iar cea a noptilor va scadea în mod corespunzator.
Cuvântul solstitiu provine din latinescul „sol” – soare si „sistere” – a sta pe loc. Deci, în traducere libera, înseamna „soarele sta pe loc”. Asta, pentru ca timp de câteva zile, înainte si dupa solstitiu, traiectoria Soarelui pe cer pare sa înghete. Schimbarea înaltimii sale la amiaza este atât de mica, încât traiectoria Soarelui pare sa ramâna aceeasi sau sa stea nemiscata.
Pamântul nu este singura planeta cu solstitii si echinoctii; orice planeta cu o axa de rotatie înclinata le-ar vedea. Totusi, anotimpurile altor planete nu sunt egale din punct de vedere climatic cu cele de pe Pamânt. În primul rând, planetele variaza în ceea ce priveste înclinatiile lor axiale. Axa de rotatie a planetei Venus, de exemplu, este înclinata cu doar trei grade, astfel încât exista o diferenta sezoniera mult mai mica între solstitiile de vara si de iarna venusiene decât cele de pe Pamânt. În plus, planete precum Marte au orbite mai putin circulare decât cele ale Pamântului în jurul Soarelui, ceea ce înseamna ca distantele lor fata de Soare variaza mai mult decât ale noastre, cu efecte corespunzatoare mai mari asupra temperaturii sezoniere.
Înclinarea axiala a Pamântului joaca un rol mult mai important decât orbita sa aproape circulara în reglementarea anotimpurilor anuale. Astfel, Pamântul se apropie cel mai mult de Soare în fiecare an la aproximativ doua saptamâni dupa solstitiul din decembrie, în timpul iernii din emisfera nordica. Pamântul este cel mai departe de Soare la aproximativ doua saptamâni dupa solstitiul din iunie, în timpul verii din emisfera nordica.
SOLSTITIUL ÎN ISTORIE
Timp de milenii, culturile din întreaga lume au conceput diverse modalitati de a sarbatori si de a venera aceste evenimente celeste – de la construirea unor structuri care se aliniaza cu solstitiul pâna la organizarea unor festivaluri zgomotoase în cinstea acestuia, arata nationalgeographic.com.
Desi scopul enigmaticei structuri englezesti Stonehenge ramâne necunoscut, acest monument vechi de 5.000 de ani are o relatie faimoasa si speciala cu solstitiile. La solstitiul de vara, Piatra Calcâiului (Heel Stone), care se afla în afara cercului principal de la Stonehenge, se aliniaza cu soarele care rasare.
În Egipt, Marile Piramide de la Giza par sa fie aliniate si ele cu soarele. Atunci când este privit dinspre Sfinx, soarele apune între piramidele lui Khufu si Khafre în timpul solstitiului de vara – desi ramâne neclar cum anume au orientat-o egiptenii antici în acest fel.
Multe culturi au gasit modalitati unice de a marca solstitiul de vara. Sarbatoarea traditionala scandinava de la solstitiul de vara îl întâmpina cu dansuri, bautura si romantism. În timpul sarbatorii slave Ivan Kupala, oamenii poarta coronite de flori si danseaza în jurul focurilor de tabara, în timp ce unele suflete curajoase sar peste foc pentru a-si asigura norocul si sanatatea. Într-o traditie mai moderna, locuitorii din Fairbanks, Alaska, dau startul solstitiului de vara cu un meci de baseball pe timp de noapte pentru a sarbatori faptul ca pot avea pâna la 22 de ore si jumatate de lumina pe timp de vara. Jocul „Midnight Sun Game” se joaca din 1906.
Solstitiul de iarna a avut si el parte de sarbatori. Pe 24 iunie, când este solstitiu de iarna în emisfera sudica, Imperiul Inca sarbatorea Inti Raymi, un festival care îl onora pe Inti, puternicul zeu al soarelui din religia incasa, si marca noul an incas. Festivalul este înca sarbatorit în Anzi, iar din 1944, o reconstituire a Inti Raymi a fost organizata în Cusco, Peru, la mai putin de 3 km de locul de origine al Imperiului Inca.
Vechii romani sarbatoreau solstitiul de iarna cu Saturnalia, un festival de sapte zile care presupunea oferirea de cadouri, decorarea caselor cu plante si aprinderea de lumânari.
Si în România, simbolismul obiceiurilor de iarna poate fi pus în legatura cu acest moment din an si cu aceste traditii stravechi. Iar iranienii sarbatoresc Yalda în decembrie. Festivalul – o sarbatoare importanta înca de când zoroastrismul era religia dominanta a Iranului – onoreaza în mod traditional nasterea lui Mithra, zeita persana antica a luminii.
CE SE VEDE PE CERUL ROMÂNIEI ÎN ACEASTA SAPTAMÂNA
În saptamâna astronomica 18-24 decembrie 2023, la Bucuresti, Soarele apune pe la ora 16:37, un pic mai devreme înspre estul tarii si cu câteva minute mai târziu în vest, scrie astro-urseanu.ro. Noaptea astronomica creste ca durata, iar în aceasta saptamâna începe de la ora 18:23 si dureaza 15 ore si 10 minute (la Bucuresti).
Vazut de pe Pamânt, Soarele se afla în constelatia Sagittarius.
LUNA – Luna se vede seara, iar pe 19 decembrie s-a produs faza de Primul Patrar. Când este în aceasta faza, Luna se afla cel mai sus pe cer, înspre sud, la ora la care apune Soarele, si apune la miezul noptii.
În serile de 21, 22 si 24 decembrie Luna trece pe lânga Jupiter.
PLANETE PE CER – Saturn si Jupiter se vad seara, iar de la 4:30 dimineata se vede Venus.
Saturn se vede doar câteva ore dupa lasarea întunericului. Imediat cum se face noapte, planeta se vede înspre sud, nu foarte sus pe cer, ca o stea singuratica, care nu pâlpâie. În aceasta perioada Saturn se afla la 1,5 miliarde de km, distanta obisnuita.
Jupiter se vede mult mai bine, pentru ca este mai aproape de noi decât Saturn, de doua ori mai aproape. O puteti vedea ca pe o stea foarte stralucitoare, imediat cum se face noapte, sus pe cer, înspre sud-est. Ajunge cel mai sus pe cer la ora 20:30. Jupiter apune la ora 3:30 dimineata. În seara de 22 decembrie Luna se va afla în preajma planetei.
Venus rasare cu trei ore înaintea Soarelui si se vede înspre sud-est, începând cu ora 4:30. Planeta este si mai stralucitoare decât Jupiter, dar se vede destul de jos fata de orizont. Ca sa o vedeti, priviti pe la 5-5:30 dimineata înspre directia în care rasare Soarele. Momentan se afla la departare de 165 milioane km, fiind cea mai apropiata planeta de noi în aceasta perioada. Planetele Uranus si Neptun sunt si ele pe cer în noptile de decembrie, dar nu se vad cu ochiul liber. La 22 decembrie, Mercur se afla între Soare si Pamânt. Este si la cea mai mica departare de noi, la 101 milioane km.