Muzeul Curtea Veche anunta ca, în cadrul cercetarilor arheologice din Centrul Istoric al Bucurestiului, au fost descoperite portiuni importante ale strazilor de lemn, unele segmente fiind identificate pe multe dintre strazile pe care s-au facut cercetari.
Potrivit specialistilor, în anumite zone de pe strazile Lipscani, Smârdan si Gabroveni au fost dezvelite portiuni mai solide ale „podurilor” de lemn, care au permis obtinerea unor informatii legate de sistemul de amenajare a strazilor în perioada secolelor XVI-XVIII.
Potrivit arheologului dr. Elena Gavrila, în dreptul Hanului Greci de pe Lipscani, strada de lemn a fost dezvelita pe toata lungimea hanului. Din punct de vedre constructiv s-a observat ca aceasta era amenajata într-un strat de pamânt negru lutos (datorat apelor pluviale si menajere scurse), peste care erau puse bârne lungi, asezate conform axului strazii. Peste acestea erau fixate scânduri puse perpendicular pe axul strazii. În unele portiuni au fost observate chiar mai multe nivele de refacere a structurii strazii.
De asemenea, cercetatorii anunta ca pe strada Gabroveni au fost identificate alte portiuni apartinând „podului de lemn” din scânduri sustinute de bârne, dispuse paralel cu axul strazii. Scândurile erau fixate prin cuie din lemn, cu diametrul de cca. 3 cm. Pe marginea podirii, în unele locuri, au fost observati pari. Suprapunerea pe mai multe nivele de podire a strazii, separate de straturi de pamânt negru lutos, reprezinta nivele de refacere a „carosabilului” si dovedesc o îndelungata folosire a acestei strazi.
„Despre strada Smârdan aflam ca era podita cu lemn în cursul secolului al XVIII-lea, ca si celelalte ulite din jurul Curtii Domnesti, dupa cum reiese din planurile ofiterului Ferdinand Ernst si ale baronului Franz Purcel, din 1789-1791. Pe aceste planuri nu apar numele tuturor strazilor, dar cele amenajate cu bârne de lemn sunt hasurate. De altfel, cercetarile arheologice din dreptul nr. 30 au scos la iveala, pe o lungime de 15 m, patru tronsoane ale „podului de lemn”, amenajat cu bârne dispuse pe axul lung al strazii si scânduri dispuse perpendicular pe axul strazii”, spune arheologul.
Unul dintre tronsoane a putut fi datat în sec. al XVIII-lea, deasupra ultimului nivel al bârnelor din lemn. În pamântul negru corespunzator strazii, a fost descoperita o moneda emisa la Sadagura (1771-1774). Podirea cu lemn a strazilor este însa în mod clar mai veche decât secolul XVIII, dovada stând însemnarile juristul parizian Pierre Lescalopier, care în anul 1574 consemna faptul ca „orasul e podit cu trunchiuri de copaci”.
Abia începând cu anul 1823, la propunerea facuta de Josef Hartl, arhitectul orasului, strada Smârdan se numara printre primele pavate cu caldarâm. Pe 6 iulie 1826 marii boieri arata ca este nevoie urgenta sa fie mutate „o pravalioara cu olane si o casa învelita cu paie”, pentru a se putea face o buna aliniere a caldarâmului de piatra, potrivit specialistilor.