Nu am putea spune în vreun fel ca în materie de norme antievaziune fiscala ducem lipsa de cadru normativ. Acesta exista si, în plus, e si cât se poate de dinamic. Ca adesea eficienta acestuia nu primeaza, e deja alta discutie. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale a fost amendata în nenumarate rânduri.
Referindu-ne doar la problema sanctionarii nevirarii stopajului la sursa, în aceasta privinta textul de lege a oscilat cât se poate de mult. La început constituia abatere grava, faptuitoriii fiind pasibili de pedepse grele. Mai apoi avem de-a face cu dezincriminarea totala a faptei, prin declararea ca fiind neconstitutionale a dispozitiilor art. 6 din legea susamintita (Decizia CCR nr. 363 din 7 mai 2015). Astfel, la zece ani de la adoptarea legii anti-evaziune, unele exigente constitutionale referitoare la calitatea normei legale, fac ca Fiscul sa fie vitregit de una din armele sale eficiente în atingerea tintelor de colectare bugetara (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/odiseea-pedepsei-pentru-nevirarea-stopajului-la-sursa–311121.html). Problema reîncriminarii nevirarii stopajului la sursa se punea deja cu mult înainte de perioada pandemica.
Acesta este motivul pentru care anul trecut, Executivul adopta o norma juridica (OUG nr. 130/2021) apreciata ca fiind multnecesara Fiscului nostru, recurgând la posibilitatile conferite de delegarea legislativa. Pedeapsa stabilita pentru fapte de tipul amintit: închisoare de la unu la cinci ani sau amenda. Putea ”beneficia” de aceasta oricine care ar fi comis ”neretinerea sau neîncasarea, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenta prevazut de lege, a impozitelor si/sau contributiilor prevazute în anexa (…)” (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). Anexa în discutie indica actul normativ care reglementeaza contributiile fiscale ce intra sub incidenta regimului amintit (impozitul pe dividende, venituri din activitati independente, activitate sportiva, proprietate intelectuala, salarii, pensii, premii, încasari de dobânzi etc.).
Constatându-se în practica faptul ca în general, dupa cca. 60 zile, apar situatii de intrare a debitorilor în incapacitate de plata, respectivul interval a fost fixat drept etalon. Lucrurile ar fi urmat sa se aplice efectiv începând cu data de 1 Martie a.c. Numai ca, dupa noi analize, Executivul ne spune ca: ”au aparut o serie de reactii în spatiul public, legate de faptul ca exista foarte multe situatii în care contribuabilii nu-si pot achita obligatiile fiscale, inclusiv cele pe care sunt obligati, potrivit legii, sa le retina la sursa si sa le plateasca, din cauza neîncasarii la scadenta sau într-un termen rezonabil de la scadenta a unor creante detinute de ei sau de achitarea de catre acestia a unor datorii sau efectuarea unor cheltuieli necesare continuarii activitatii, în special pe fondul greutatilor economice cu care se confrunta ca urmare a efectelor pandemiei de coronavirus.” (NF OUG de modificare a art. 6^1 din Legea nr. 241/2005, https://mfinante.gov.ro/documents/35673/5553347/nfproiectlOUGmodiflege241_17022022.pdf).
Apoi, face referire si la faptul ca anumiti debitori ar putea avea aprobat un plan de reorganizare judiciara ori înlesniri la plata etc. De aceea, vine cu un nou Proiect de OUG prin care propune modificarea si completarea textului amintit anterior. Motiveaza ca face asta spre ”a evita sesizarea nejustificata a organelor de urmarire penala în cazurile în care contribuabilul nu poate achita impozitele si contributiile cu retinere la sursa nici dupa termenul de 60 de zile de la scadenta din cauza lipsei temporare a disponibilitatilor banesti ca urmare a neîncasarii creantelor, inclusiv în urma derularii relatiilor contractuale cu autoritati si institutii publice.” (NF OUG de modificare a art. 6^1 din Legea nr. 241/2005).
Oricum, inspectorii ANAF trebuie sa aiba în vedere când formuleaza sesizari penale pentru fapta în discutie ca neplata sumelor la expirarea celor 60 de zile sa nu se datoreze ”neîncasarii creantelor, achitarii unor datorii sau efectuarii unor plati aferente unor cheltuieli necesare continuarii activitatii acestuia.” (Proiect OUG privind modificarea art.6^1 din Legea nr. 241/2005, https://mfinante.gov.ro/documents/35673/5553347/proiectlOUGmodiflege241_17022022.pdf). Cele mentionate de noi fiind programate a intra în vigoare de la data de 1 martie 2022, fac asteptata aparitia noii OUG în paginile Monitorului oficia în mai putin de o saptamâna.