Daniel Istrate, 46 ani, Iasi: ”Am câteva luni de când ma doare, constant, umarul drept. Nu este o durere foarte puternica, dar este permanenta si sâcâitoare. Inclusiv noaptea, trebuie sa îmi pun mâna dreapta pe o perna, pentru a fi la acelasi nivel cu umarul, altminteri am senzatia ca pur si simplu se desprinde bratul din articulatie. Permanent, simt ca o greutate care îmi ”atârna” din umarul drept. Cu mare greutate fac miscari care implica rotatia bratului si am dureri chiar si la cel mic gest. Din aceasta cauza, miscarile mele sunt mai limitate, nu pot cara mai nimic si îmi este greu chiar si atunci când ma îmbrac. Eu nu am un serviciu care sa implice foarte multa miscare – sunt economist -, dar prezenta permanenta a durerilor îmi creeaza, pe lânga suferinta fizica, si o stare permanenta de disconfort. Am luat tot felul de analgezice, dar fara mare efect. M-ar ajuta foarte mult daca mi-ati putea recomanda un tratament”.
Dr. Mariana Pricop, Medic specialist reumatologie, recuperare, medicina fizica si balneologie, Redhospital Sf. Sava, Iasi:
”Periartrita scapulohumerala (PSH) este un termen generic pentru afectarea diferitelor structuri ale umarului, care provoaca dureri si incapacitate de miscare a umarului. Afecteaza atât barbatii cât si femeile cu o frecventa aproape egala si apare, de obicei, spontan, ca un umar dureros, fara legatura cu un eveniment traumatizant. Este însotit de redoare si de limitarea miscarilor în urma afectarii structurilor periarticulare (ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi) prin leziuni degenerative si/sau inflamatorii. Poate fi agravata prin interventia unor factori precum traumatismele, suprasolicitarea sau expunerea la frig.
Trebuie sa stiti ca umarul este alcatuit din trei articulatii si doua planuri de alunecare, care-i confera o mare mobilitate, în dauna stabilitatii. Cele trei articulatii ale umarului sunt articulatia glenohumerala, acromio-claviculara si sterno-claviculara. La mentinerea stabilitatii contribuie ligamentele, tendoanele si muschii.
Patologic, PSH are drept substrat, în primul rând, leziunile degenerative ale tendoanelor, în special ale supraspinosului si bicepsului, caracterizate prin necroze care duc la rupturi partiale si prin calcificari. O forma particulara de PSH este cea determinata de inflamatia articulatiei glenohumerale, a carei evolutie catre fibroza este responsabila de diminuarea importanta a miscarilor la acest nivel (,,umar blocat’’ sau ,,umar înghetat’’).
Periartrita scapulo-humerala este o boala des întâlnita mai ales la persoanele de peste 40 de ani si prezinta patru forme clinice:
– umarul dureros simplu: este forma clinica cea mai frecventa si se manifesta prin dureri moderate la nivelul umarului, la efectuarea unor activitati zilnice (îmbracat, spalat etc.);
– umarul dureros acut (hiperalgic): e caracterizat prin dureri violente, insuportabile care se intensifica noaptea si fac imposibile miscarile;
– umarul blocat: debuteaza de regula cu dureri moderate ale umarului, dar în timp duc la instalarea unui blocaj al articulatiei denumit sugestiv: “umar înghetat”;
– umarul pseudoparalitic: are la baza, perforarea/ruptura de diverse grade a tendoanelor muschilor rotatori, aparuta de obicei pe un fond degenerativ (la vârste de peste 60 de ani).
Exista multe cauze care nu sunt întotdeauna clar vizibile. Orice modificare a tendoanelor, ligamentelor, muschilor sau oaselor articulatiei umarului poate duce la o rigidizare dureroasa a acesteia din urma. Cauzele principale ale durerii sunt caderea sau uzura (osteoartrita).
Simptomele sunt reprezentate de durere ce poate fi resimtita chiar ca iradiind în brat, cu agravare nocturna, însotita de impotenta functionala.
Diagnosticul este în principal clinic, dar poate fi completat cu ecografie musculoscheletala, radiografie si chiar IRM.
Tratamentul periartritei scapulo-humerale urmareste în principal: ameliorarea durerii, reducerea inflamatiei si recuperarea mobilitatii articulare.
Mijloacele folosite sunt: tratamentul medicamentos, kinetic si chirurgical, de multe ori în asociatie, în functie de forma clinica si evolutie.
Tratamentul este adesea de durata si include folosirea de medicamente antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene, cu administrare orala sau local, sub forma de geluri sau infiltratii.
Fizioterapia poate ajuta la îmbunatatirea fortei umarului si a flexibilitatii, precum si ameliorarea durerii. Exercitiile de kinetoterapie vizeaza învatarea unor miscari compensatoare si recuperarea unei forte musculare cât mai bune. Kinetoterapia este o parte foarte importanta a tratamentului deoarece ajuta la recuperarea functionalitatii umarului precum si la evitarea recurentei.
Tratamentul chirurgical poate fi indicat în unele situatii pacientilor tineri.
Evolutia este favorabila, vindecarea producându-se în câteva saptamâni sau, cel mai mult, în câteva luni, fie spontan, fie în urma tratamentului”.