Ellington avea eleganță în zâmbet, în croiala hainelor, în modul cum își conducea big band-ul, cum cânta la pian. Iar dacă nu-l vezi, eleganța fundamentală îi caracterizează lucrările: orchestrale sau pentru pian solo. Se pot asculta ore la rând înregistrările cu muzică de dans realizate de ansamblul său, dar noutatea inovatoare a armoniilor, dispunerea detaliilor de nuanțe și sonorități, finețea ritmului, climatul rafinat – totul individualiza muzica lui Duke până la a fi considerată elegantă, sofisticată.
Articolul Un arbitru al eleganței – Duke Ellington apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.

Citește toată știrea