Europa nu a fost un paradis cu clima blânda în timpul Epocii de Gheata, întrucât ghetarii uriasi care acopereau regiuni întinse ale continentului au facut ca multe zone sa devina neospitaliere pentru oameni. Specia noastra – pe atunci nou sosita în Europa – a reusit sa reziste, însa cu mare dificultate, informeaza Reuters.
Oamenii de stiinta au prezentat miercuri o analiza a datelor genomice obtinute de la 356 de vânatori-culegatori care au trait în aceasta regiune a lumii cu 35.000 – 5.000 de ani în urma, o perioada care a inclus si cel mai rece interval al Epocii de Gheata, care s-a manifestat cu 25.000 – 19.000 de ani în urma. Analiza le-a permis sa descifreze dinamica populatiei preistorice din Europa, inclusiv deplasarile grupurilor de oameni si unele dintre principalele lor trasaturi fizice.
În timp ce anumite populatii au reusit sa supravietuiasca în parti relativ mai calde ale Europei, precum Franta, Spania si Portugalia, altele au disparut complet în Peninsula Italica, arata autorii acestui studiu. Cercetarea prezinta si o noua perspectiva asupra aparitiei unor caracteristici fizice, precum pielea deschisa la culoare si ochii albastri în rândul europenilor.
„Aceasta este cea mai mare baza de date genomice preistorice obtinute de la vânatori-culegatori din Europa”, a declarat paleo-geneticianul Cosimo Posth de la Universitatea Tubingen din Germania, principalul autor al noului studiu, ce a fost publicat în revista Nature. „Ne împrospateaza cunostintele despre felul în care fiintele umane au supravietuit Epocii de Gheata”, a adaugat peleo-geneticianul He Yu de la Universitatea Peking din China, coautor al studiului.
Europa era un teritoriu ocupat de Neanderthalieni, „verisorii” nostri robusti si cu arcade proeminente, însa ei au disparut în urma cu circa 40.000 de ani odata ce specia noastra, Homo sapiens, a început sa se raspândeasca tot mai mult pe continent. Homo sapiens au aparut acum 300.000 de ani în Africa, apoi s-au raspândit în lumea întreaga, ajungând în Europa cu cel putin 45.000 de ani în urma.
Numeroase grupuri de vânatori-culegatori au colindat teritoriul european, vânând mamifere de talie mare, inclusiv mamuti lânosi, rinoceri lânosi si reni, si culegând plante comestibile. În timpul celei mai reci perioade din Epoca de Gheata, cunoscuta sub numele de „Ultimul Maximum Glaciar”, straturi de gheata denumite ghetari continentali acopereau jumatate din Europa, restul continentului având conditii de tundra, cu un subsol înghetat.
Singurii oameni care au supravietuit celei mai grele perioade din Europa au fost vânatorii-culegatori care s-au refugiat în regiuni ale Frantei si în Peninsula Iberica, au dezvaluit autorii noului studiu. Peninsula Italica, despre care s-a crezut anterior ca a fost un refugiu pentru oameni în acea perioada, s-a dovedit a fi exact contrariul – toti locuitorii ei au pierit.
„Este o mare surpriza sa descoperim ca oamenii au disparut în Peninsula Italica”, a declarat un alt autor al studiului, Johannes Krause, directorul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evolutiva din Germania. Acea regiune a fost repopulata în urma cu aproximativ 19.000 de ani de vânatori-culegatori veniti din Balcani, care s-au raspândit apoi în toata Europa si care, aproximativ cu 14.500 de ani în urma, i-au înlocuit pe toti oamenii care locuiau pe continent, au adaugat autorii studiului.
„Începând cu acum 14.000 – 13.000 de ani, clima a devenit mai calda si cele mai multe parti ale Europei s-au transformat treptat în paduri, similare celor din zilele noastre”, a adaugat He Yu.
Indivizii Homo sapiens care au patruns în Europa migrând din Africa aveau pielea închisa la culoare. Datele genomiale au aratat ca o schimbare catre pielea deschisa s-a produs în rândul europenilor acum 14.000 – 8.000 de ani, care s-a accelerat odata cu raspândirea agriculturii pe continent.
Anumite trasaturi ale vânatorilor-culegatori din Europa de Vest, cunoscuti pentru ochii albastri si pielea deschisa, sunt diferite de cele ale omologilor lor din Europa de Est, care aveau si ei pielea deschisa la culoare, dar ochii în nuante închise. Cele doua populatii au început sa se încruciseze cu aproximativ 8.000 de ani în urma doar dupa ce primii fermieri veniti în Europa din Anatolia i-au împins pe toti vânatorii-culegatori spre nord.
Datele genomice arata ca populatiile asociate cu cultura Gravettian, ce dateaza din urma cu 34.000 – 26.000 de ani – cunoscuta pentru anumite tipuri de instrumente din piatra, desene în pesteri si mici sculpturi denumite „figurine Venus” – nu erau deloc omogene. În schimb, existau doua populatii în mare parte neînrudite care împartaseau anumite atribute culturale.
„O mare surpriza pentru mine a fost faptul ca populatiile Gravettian aveau doi stramosi distincti din punct de vedere genetic si ca unul dintre acestia a disparut din Europa”, a adaugat He Yu.
SURSA: Agerpres