Pentru o vânzatoare din Pascani, sarcina a echivalat cu pierderea locului de munca. Si l-a cerut înapoi în instanta, invocând faptul ca concedierea sa ar fi fost abuziva. De partea cealalta, reprezentantii firmei au sustinut ca habar n-aveau ca femeia e însarcinata si ca ar fi renuntat la ea doar din cauza restrângerii activitatii.
A.L. se angajase la SC Lark SRL Pascani în noiembrie 2020. În iunie 2021, în urma unei ecografii, a aflat ca este însarcinata. Fusese identificat si un chist, asa ca medicul i-a interzis sa mai ridice greutati. A doua zi, femeia si-a anuntat angajatorul. Tocmai venise o masina cu marfa, iar A.L. a ajutat la descarcat, dar luând doar cutiile usoare, una câte una. I s-ar fi reprosat ca nu ia mai multe. Ulterior, a întrebat daca trebuie sa aduca o adeverinta ca este însarcinata, primind însa un raspuns în doi peri: „Ce sa fac cu adeverinta ta? Sa o înramez si sa o pun pe perete?”. În zilele urmatoare, tinerei a început sa-i fie tot mai rau, sa o doara burta si spatele. Pe 4 iulie, i s-ar fi facut rau în microbuz. A doua zi, primea preavizul de concediere, iar în locul sau ar fi fost angajata alta persoana.
În replica, reprezentantii firmei au afirmat ca femeia nu le adusese la cunostinta situatia ei, „probabil din jena”, întrucât nu era casatorita. Aflasera de sarcina abia în timpul procesului. A.L. fusese concediata din motive pur economice. Într-adevar, ulterior fusese angajat altcineva, dar ca manipulant marfuri, nu ca lucrator comercial.
Conform legii, „desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”. Motivele desfiintarii sau oportunitatea acesteia nu sunt definite în Codul Muncii, fiind lasate la latitudinea angajatorului. „Instanta nu poate decât sa verifice daca desfiintarea locului de munca este efectiva, adica daca postul este suprimat din statul de functii, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factori subiectivi care au legatura cu persoana angajatului, precum si daca acele dificultati economice invocate ca temei al concedierii impun cu adevarat reducerea acelui loc de munca”, au mentionat magistratii Tribunalului. Or, administratorii SC Lark SRL nu-si motivasera în niciun fel decizia de a o concedia pe A.L. Nici în fata instantei, acestia nu au prezentat documente din care sa rezulte situatia grava a firmei sau necesitatea depasirii unor dificultati economice. În lipsa unei cauze „reale si serioase”, magistratii au apreciat ca firma îsi concediase abuziv angajata. Decizia de concediere a fost declarata nula, iar firma a fost obligata sa-i achite lui A.L. o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat de la data concedierii.
Sentinta Tribunalului nu este definitiva, ea fiind contestata de SC Lark SRL. Dosarul a intrat pe rolul Curtii de Apel, urmând sa fie stabilit primul termen de judecata.