Politehnica Iasi a suferit un nou esec în Liga I de fotbal. Sâmbata seara, Poli a cedat la scor pe teren propriu, 1-4 (1-0), în fata echipei craiovene Universitatea, la capatul unui meci care a avut doua reprize total diferite. Una – echilibrata, cea de-a doua apartinând net oaspetilor, mai ales dupa minutul 59, când Iasul a ramas în zece oameni.
Ziarul de Iasi va propune în cele ce urmeaza o analiza a principalelor cinci cauze ce au dus la esecul usturator care i-a mâhnit teribil pe cei peste 8 000 de ieseni prezenti în Copou.
1. Eliminarea lui Roman. Al treilea „rosu” în cinci etape!
Fara îndoiala, cheia partidei a fost cartonasul rosu primit de capitanul echipei iesene, Alin Roman, care a gestionat total nefericit o faza într-o zona neutra. La 29 de ani, mai ales ca avea deja un cartonas galben, mijlocasul iesenilor nu are scuze pentru faptul ca l-a lovit pe Baiaram, chiar daca atacul a fost lipsit de intentie.
S-a ajuns astfel la un trist record, Poli încasând trei cartonase rosii (si 15 galbene!) în doar cinci runde. Dovada clara a faptului ca gestionarea nervilor este o problema în vestiarul coordonat de Leo Grozavu. Care, în ciuda declaratiilor pline de fair-play de dupa meciul cu oltenii, când a recunoscut corectitudinea deciziilor arbirului Istvan Kovacs, are partea lui de vina pentru faptul ca echipa sa a terminat mai putin de jumatate din meciurile acestui sezon în efectiv complet. Asta pentru ca discursul antrenorului având cuvinte-cheie „Poli e o echipa mica, nerespectata de arbitri”, s-a întiparit în subconstientul jucatorilor, care copiaza spusele sefului bancii tehnice si gasesc alibiuri când gresesc.
Pentru ziua de sâmbata, scuze nu au nici coechipierii lui Roman. Dupa cum spunea si Grozavu, indiferent de adversar, indiferent de faptul ca joci în inferioritate numerica, nu ai voie sa iei, pe teren propriu, trei goluri în circa un sfert de ora. Iar daca mai amintim ca vedeta oaspetilor, Mitrita, a jucat vizibil deranjat de probleme musculare înca din prima repriza, toate explicatiile jucatorilor ieseni nu stau în picioare.
2. Caderea Politehnicii din repriza a doua
Ramânând la partea secunda a meciului, trebuie subliniat faptul ca Poli a avut din nou o cadere uluitoare pe parcursul ultimelor 45 de minute. Acest lucru s-a întâmplat si la celelalte trei esecuri din acest sezon, trupa ieseana jucând palid si dupa pauzele partidelor de la Cluj, cu CFR, de acasa, cu Hermannstadt si de la Arad, cu UTA. Sâmbata, au fost efectiv uluitoare spatiile uriase lasate oltenilor, precum si faptul ca Politehnica s-a aparat avansat, prada perfecta pentru infiltrarea rapizilor atacanti olteni. Lucrul este cu atât mai surprinzator cu cât antrenorul gazdelor, Leo Grozavu, a declarat la final ca nu acest lucru a cerut, semn clar ca mesajul tehnicianului nu a fost receptat de experimentatii elevi ai sai. Si, dupa cum aminteam, faptul ca acest lucru nu e un accident, ci un lucru care se repeta, semnalele de alarma legate de modul în care indicatiile lui Grozavu sunt ascultate si aplicate de fotbalisti cu sute de meciuri în prima liga ar trebui sa fie apasate.
3. Inspiratia lui Reghecampf
Spre deosebire de Leo Grozavu, antrenorului oaspetilor, Laurentiu Reghecampf, i-au iesit cele doua momente ale jocului despre care se spun ca definesc valoarea unui tehnician, gestionarea pauzei si schimbarile. Astfel, dupa un prim act palid, craiovenii au etalat o cu totul alta fata în actul secund, chiar daca si atunci au fost destule momente în care turatia motoarelor oltenilor nu a fost ridicata. Acest lucru s-a datorat si discursului dintre reprize, dar si schimbarilor efectuate. Sugestiv este faptul ca prima înlocuire a oaspetilor (singura de la pauza, desi era 1-0!), rocada fundasilor dreapta Ndong – Vladoiu, a avut ca urmare, printre altele, centrarea decisiva de la golul egalizator, trimisa de ultimul. Si a doua mutare, dubla, a lui Reghecampf (Roguljic – Cretu si Mateiu – Silva, Screciu fiind coborât fundas), a fluidizat constructia oaspetilor înca de la linia de aparare si a avut si efecte directe pe tabela de marcaj, Roguljic închizând tabela.
4. Diferentele de valoare individuala
Politehnica nu a reusit prin jocul colectiv sa anihileze decalajele de valoare individuala. Astfel, Mitrita si Ivan s-au distrat când au avut posibilitatea cu Martac, Ilie si Katanec, care nu s-au ajutat cum trebuie, mai ales ca scutul lui Bordeianu, din fata apararii, nu a functionat. Ajunsi aici, trebuie subliniat înca o data faptul ca Poli plateste tribut aspru faptului ca linia defensiva ramâne vulnerabila, lucru care iese si mai mult în evidenta la o echipa care are un stil ofensiv.
Nici în atac Iasul nu a reusit sa faca prea mare lucru, presiunea din anumite momente soldându-se cu un singur gol, norocos, nicio ocazie importanta în prima repriza si cifre dezastruoase în actul doi: un pui de sut, la spartul târgului, si un corner, în prelungiri.
5. Lipsa galeriei iesene
Chiar daca tribunele au scandat, aproape la unison, în câteva momente, rare, numele orasului, absenta galeriei, care, de regula, da tonul necapitularii si împinge echipa si atunci când aceasta are momente slabe, a contat, din nou. Situatia nu se poate repara decât daca sefii actuali vor gasi solutia de a face uitata nefericita schimbare a apreciatei steme vechi cu una contestata vehement si de a pansa rana deschisa generata de pierderea identitatii gruparii de traditie a Iasului, înfiintata în 1945.
Indiferent de vorbe si promisiuni, pentru ca toata lumea sa simta, sau macar sa se amageasca, bazându-se pe acte în regula, ca actuala trupa e copilul adevarat al Iasului, Politehnica, si nu urmasa Tricolorului Breaza, e nevoie si de fapte.
Tragând linie, un meci de uitat cât mai rapid (de apreciat spusele lui Grozavu, care a recunoscut ca echipa a jucat slab, desi unele momente, placute ochiului, au indus în eroare pe multi naivi), mai ales ca la orizont apare o noua disputa cu un adversar puternic, FCSB, partida cu formatia lui Gigi Becali fiind programata duminica, de la ora 21:30.