Iata cum a fost judecat un proces între rude apropiate ale defunctului, proces având ca obiect chiar cheltuielile de înmormântare!
Fratele unui iesean mort încearca sa-si recupereze în justitie banii cheltuiti pentru înmormântarea defunctului. Cei doi copii ai mortului locuiesc în alte judete si nu au tinut legatura cu tatal lor. De altfel, au aflat despre deces abia la ceva vreme dupa ce acesta avusese loc.
Fratele lui Gheorghe C. a murit la Spitalul „Sf. Spiridon” în urma unei bronhopneumonii, la începutul anului 2019. În lipsa copiilor, Gheorghe C. a ridicat trupul si s-a ocupat de întocmirea actelor medico-legale, ca si de funeralii si praznuire. În total, Gheorghe C. spune ca a cheltuit 8.125 de lei, bani pe care a considerat ca fiul si fiica mortului ar trebui sa-i returneze. Doar ca magistratii Judecatoriei au vazut lucrurile altfel. Codul Civil stabileste ca „persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau”.
În privinta formei pe care o va lua acest respect, Codul precizeaza ca se respecta, în ordine, vointa sotului supravietuitor, a parintilor, copiilor, rudelor în linie colaterala, legatarilor universali ori a primarului localitatii în care a survenit decesul. Nu este impusa însa în aceasta privinta nicio obligatie concreta.
Daca sotul supravietuitor refuza sa se ocupe de orgnaizarea funeraliilor, acest drept trece asupra parintilor celui decedat. În lipsa acestora, dreptul este preluat de copii si asa mai departe.
În plus, Legea 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare stabileste ca sunt obligate sa dispuna cu privire la înmormântare eventuala persoana care s-a angajat prin contract sa o faca, persoana stabilita prin testament, sotul ori sotia si, în ultima instanta, „alta ruda apropiata a decedatului”, fara ca aceasta sa fie nominalizata.
Acestea au fost prevederile legale pe care s-a bazat si rationamentul magistratilor. Acestia au remarcat pe de o parte ca Gheorghe C. nu demonstrase ca cei doi copii ai defunctului acceptasera succesiunea dupa tatal lor, cheltuielile de înmormântare facând parte din pasivul succesoral. În schimb, cheltuielile de pomenire ulterioare nu pot fi considerate sarcini succesorale, întrucât nu sunt obligatorii.
„Daca reclamanta a înteles, potrivit convingerilor sale religioase, sa respecte obiceiurile crestine de pomenire a defunctilor, acelasi lucru nu poate fi impus pârâtilor. Cel mult pârâtii ar fi avut în acest sens fata de defunct o obligatie morala, naturala, care daca a fost îndeplinita benevol de o alta persoana nu da drept de restituire”, au argumentat judecatorii.
Oricum, au subliniat acestia, Gheorghe C. nu depusese chitante decât pentru 101 lei, reprezentând întocmirea actelor medico-legale, îmbalsamarea, cosmetizarea si igienizarea trupului neînsufletit, nu si pentru îmbracaminte, gazduirea la capela, ritualurile religioase sau praznic. Ca urmare, decizia judecatorilor a fost de a respinge actiunea, ca neîntemeiata. Apelul declarat de Gheorghe C. împotriva sentintei a intrat ieri pe rolul Tribunalului.