Accidente mortale nu sunt de azi, de ieri, pe raza comunei Letcani, nu este vorba despre o simpla întâmplare nefericita.
Cazul micutului Luca, decedat la doar 3 ani în accidentul de la Letcani, a stârnit multa emotie publica. El era alaturi de tatal sau, care a fost grav lovit de un camion si fratele mai mare de 6 ani, care a scapat ceva mai usor din punct de vedere fizic, însa traumele psihice pe care le va îndura toata viata sunt extrem de greu de evaluat acum, la cald.
Emotia s-a revarsat aproape instantaneu într-un val de furie. Locuitorii din Letcani au demarat o serie de proteste care se anunta a fi de durata. Cel putin din 19 aprilie când a avut loc accidentul si pâna astazi, circa 150 de oameni se aduna zilnic si traverseaza încontinuu trecerea de pietoni pe care a avut loc tragicul accident. Ei vor astfel sa atraga atentia autoritatilor sa adopte masuri ferme de siguranta pentru a evita accidentele rutiere din zona. Comuna este traversata de celebra E585, drum ce popular i se spune soseaua mortii. Renumele este dobândit în urma unor accidente dure si repetate, foarte multe dintre ele terminate cu decese, cu raniti grav ce au necesitat multe zile de spitalizare si cu invalizi pe viata. Pentru locuitorii Letcaniului drumul nu este o binefacere, este un blestem, o pacoste.
Multi s-au grabit sa vina cu solutii. S-a propus de la modificarea legislatiei rutiere în sensul ca soferii de camioane sau de TIR-uri sa opreasca înainte de trecerile de pietoni cu cel putin cinci metri, pâna la instalarea unor semafoare sau limitatoare de viteza, celebrele cocoase. Fiecare demers vine la pachet cu o serie de avantaje evidente, dar si cu multe dezavantaje. În ceea ce priveste legistatia trebuie sa spunem ca avem multa si destul de clara. Problema este cu pedepsele. Aici stam prost si foarte prost. Sunt întâlnite cazuri de soferi beti care savârsesc infractiuni grave, dar scapa de cele mai multe ori, în cel mai rau caz, cu închisoare cu suspendare, prea putin în comparatie cu ceea ce au facut. Limitatoarele de viteza, ne spune chiar seful de la Directia Regionala de Drumuri si Poduri (DRDP) Iasi, produc zgomot si vibratii permante si îi „enerveaza” pe riverani. Asa o fi! Functia pe care o ocupa presupune cel putin teoretic o anumita specializare si o educatie minima în domeniu. Semafoarele sunt partial sigure, dar vor bloca traficul si vor conduce la cozi imense. De asemenea, sa nu excludem din calcul faptul ca soferii beti, drogati, neatenti sau distrati pot sa ignore culoarea rosie si sa loveasca pietonii care traverseaza regulamentar. De astfel, micutul Luca, alaturi de tatal sau si fratele lui traversau regulamentar. Masina care i-a lovit, cel putin asa se vede din filmare, oprise sau încetinise vizibil ca sa dea prioritate unui pieton ce trecea din sens invers.
Si totusi ceva este de facut. Nu este o situatie fara iesire. Fluxul de masini si cel al pietonilor trebuie separate. Acolo unde se intersecteaza exista o probabilitate, nu de neglijat, de accident indiferent câte masuri de siguranta ar fi luate. Se va gasi ori un pieton imprudent, ori un sofer neatent sau afectat de substante interzise care sa calce „pe bec” si sa produca o noua tragie. Separarea se poate face prin doua mijloace: traversari supraterane sau subterane (n.r.- la ocolirea localitatii pe o alta strada nu putem decât visa). Si una, si alta sunt destul de usor de realizat. Nu este vorba despre transport cu nave spatiale, singurul ingredient necesar este vointa celor responsabili: politia rutiera, administratorul drumului, primaria din localitate sau autoritatile judetene. Toti în egala masura, alaturi de soferul care a produs accidentul, trebuie sa raspunda într-un fel sau altul pentru viata micutului Luca si nu numai. Accidente mortale nu sunt de azi, de ieri, pe raza comunei Letcani, nu este vorba despre o simpla întâmplare nefericita. Ele au crescut în intensitate mai ales în ultimii 10-15 ani, odata cu marirea parcului auto din judetul Iasi si din România. Cazul din 19 aprilie are o serie de elemente particulare care-i sporesc dramatismul, îl fac candidat la o scena dintr-un film care se lasa cu lacrimi, dar în locul baietelului putea fi oricare alt locuitor din zona si asta nu este o situatie pe care sa o neglijam.
Ovidiul Laicu, directorul DRDP Iasi, unul dintre oamenii direct responsabili de administrarea soselei mortii, a tinut sa faca câteva precizari pe contul sau de Facebook despre cum a luptat el pentru a face mai sigur drumul si ce ar fi trebuit sa faca altii, desigur mai mult în contul altora decât a lui. Consideram ca ar fi fost mult mai decent si mai întelept sa taca, explicatiile lui tardive nu îl aduc pe micutul Luca înapoi si nici pe multii morti din Letcani care si-au dat ultima suflare, zdrobiti, pe asfalt sau pe vreun pat de spital în urma numeroaselor accidente de acolo. Nu alina suferinta familiei si nici nu ne dau un sentiment de siguranta. Precizarile sale sunt ca un fel de verificare a listei: am facut x, y si z, celelalte institutii erau nevoite sa faca a, b si c. Gata! Atât! Pot sa merg linistit la munca si în ziua de salariu sa ridic leafa ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nimic mai fals! În final, el ne spune ca soferii trebuie sa conduca mai responsabil, se da exemplu chiar pe el, dar nu spune nimic despre cei iresponsabili sau cei care au un moment de ratacire, o milisecunda de neatentie. Daca ar fi fost cinstit, macar cu el însusi, ar fi explicat mai bine cum a cheltuit banii pe chiria, supraevaluata chiar fata de cât cerea proprietarul, pentru sediul din Soseaua Nationala (n.r. – a se revedea articolele din ZdI pe aceasta tema).
Concluzia nu este una optimista. Atâta timp cât fluxurile de pietoni si cele de masini din zona Letcaniului nu vor fi separate vom mai auzi de cazuri ca ale micutului Luca, singura diferenta va fi ca nefericitii protagonisti vor fi altii: un bunic de 75 de ani, o bunica de 80, o tânara de 14 ani, un barbat de 36 de ani s.a.m.d.