Noul rege al Angliei, Charles al III-lea, urmeaza sa mosteneasca cea mai mare parte a averii personale a mamei sale defuncte, regina Elizabeth a II-a, fara sa plateasca impozite.
Dincolo de fastul, aurul si onorurile despartirii de Elizabeth a II-a, transferurile financiare, mult mai discrete, permit dinastiei sa pastreze tezaurul familiei.
Cea mai mare parte a averii personale a reginei defuncte, estimata la 425 de milioane de euro, care revine fiului mai mare al acesteia, Charles al III-lea nu este supusa taxelor de succesiune, deoarece transferurile de la suveran la suveran nu sunt impozutate.
Aceste sume constau în bunuri private ale Coroanei, si anume Castelurile Balmoral si Sandringham – evaluate la 150 de milioane de euro -, o colectie remarcabila de timbre începând din vremea regelui George al V-lea – evaluata la 100 de milioane de euro -, bijuterii inestimabile tranmise de regina Mary si Queen Mum, mama lui Elizabeth a II-a detinea o colectie de oua Fabergé, tablouri ale unor maestri, cai pursânge si un portofoliu bursier foarte opac, aratat cu degetul în scandalul Paradise Papers, în 2017, când s-a dezvaluit ca gestionarii averii regale au ascuns o parte a averii în Insulele Caïmans si în Bermude.
Exista, de asemenea, un patrimoniu national inalienabil – Palatele Buckingham si Windsor, bijuteriile coroanei, opere de arta de care suveranii se bucura, fara sa le apartina cu titlu privat.
În afara de aceste averi, Elizabeth a II-a detinea ca fonduri proprii profiturile ducatului de Lancaster, care include sute de bunuri imobile, proprietati comerciale si mii de hectare de terenuri agricole.
Toate acestea i-au adus aproximativ 28 de milioane de euro anul trecut, ceea ce i-a permis lui Elizabeth a II-a sa-si întretina castele, sa ofere sume de bani la sfârsitul lunii rudelor si sa acopere cheltuieli oficiale neacoperite de alocatia anuala de la stat – faimosul Sovereign Grant.
Acest ajutor oficial, care-i permite monarhului sa-si asigure stilul de viata, este finantat din profitul patrimoniului istoric al Coroanei britanice, gestionat în mod direct de stat si care include un urias parc financiar si imobiliar.
Dispozitiile date de catre Elizabeth a II-a cu privire la mostenirea sa nu pot fi cunoscute.
Însa ducatul de Lancaster revine de drept noului suveran, fiul sau mai mare Charles al III-lea, care dispune de el dupa cum pofteste. El îsi cedeaza ducatul de Cornwall, al carui profit este estimat la 26 de milioane de euro, fiului sau mai mare, William, care a devenit noul print de Walles.
Majoritatea patrimoniului privat – castele, timbre, bijuterii, actiuni – ar urma sa-i revina lui Charles, însa Elizabeth probabil ca le-a lasat câteva milioane si celorlalti trei copii ai sai, Anne, Edward si Andrew – care se confrunta cu probleme financiare grave.
Ei nu sunt mostenitori ai tronului, iar astfel platesc taxe de succesiune.
Cum Casa Windsor a obtinut ordonante de la Înalta Curte pentru ca dispozitiile testamentare sa ramâna confidentiale dupa decesul rudelor lor, probabil ca nu se va afla nimic despre aceste transferuri.
Aceasta practica este denuntata de cotidianul The Guardian, care scrie ca familia regala ar trebui, la fel ca toata lumea, sa dea dovada de transparenta, pentru a evita orice frauda.
Însa Casa Windsor probabil ca nu va schimba aceasta traditie, care le-a permis sa pastreze secretul transferurile mosternirilor, evaluate la 200 de milioane de lire sterline de aproximativ un secol.
Charles al III-lea si-a început astfel domnia bine înzestrat. El are o avere personala estimata la cel putin 100 de milioane de euro, care urmeaza sa creasca de cinci ori cu mostenirea mamei sale.
Însa el ramâne mult în urma unor mari averi regale ca cea a sultanului Bruneiului (20 de miliarde) sau a regelui Thailandei (30 de miliarde).