Cele mai ucigase meme si Marea natiune chineza.
Scriam data trecuta ca memele sunt unitati de informatie culturala asemanatoare genelor prin puterea lor de a influenta lumea în care traim. Dar în timp ce genele reprezinta un set de instructiuni codate chimic în ADN, memele trec de-a lungul generatiilor prin exemplu si imitatie. Richard Dawkins, autorul volumului „Gena egoista”, credea ca omul ar putea fi considerat un simplu vehicul pentru genele istete ce vor sa supravietuiasca de la o epoca la alta. Dupa Mihaly Csikszentmihalyi („Evolutia sinelui”), memele si-au propus sa domine lumea, iar pentru îndeplinirea acestui scop nu au ezitat sa declare razboi genelor.
De-a lungul istoriei, arata Csikszentmihalyi, au aparut câteva meme ce au provocat nenumarate victime. Lasând la o parte armele si razboiul, despre care am mai scris, sa ne gândim, înainte de toate, la droguri si mai ales la alcool. De ce beau oamenii? Fiindca alcoolul, aidoma altor substante ce schimba chimia creierului, amelioreaza temporar calitatea trairii. Timp de câteva minute, ore, zile, devenim mai curajosi, mai frumosi, mai fericiti. Pe urma, mahmureala ori sevrajul ne strica socotelile si suntem obligati sa luam masuri! Sa bem în continuare ori sa ne lasam de acest viciu. Vinului i s-au dedicat ode, monumente, povesti dintre cele mai interesante. Dar în secolul al XVI-lea olandezii au scos pe piata alcoolul distilat, iar rachiul extrem de tare va distruge populatii întregi începând cu bastinasii americani. Iar distrugerile continua.
Sarind acum peste crestinism si celelalte religii ce au ucis milioane de oameni în numele iubirii si al binelui, sa ne uitam spre ideologiile politice. Himerica idee de egalitate a condus în 1789 la masacrarea a peste 17.000 de aristocrati francezi. Sulfuroasa notiune de suprematie ariana le-a permis nazistilor sa extermine milioane de evrei. Însa, desi nu este deloc atât de condamnat precum nazismul, comunismul e responsabil de cele mai multe crime. Stalin, Mao si Pol Pot au pe constiinta zeci de milioane de conationali ce au refuzat sa creada poate nu atât în promisiunile comunismului, cât în indivizii sinistri ce le propavaduiau.
Mihaly Csikszentmihalyi e de parere ca în comunism s-a vazut cel mai clar cum iluziile si ticalosia au preluat foarte rapid controlul asupra oamenilor. În toate institutiile înfiintate pe baza teoriei lui Marx (un bun economist, dar un ageamiu periculos în ceea ce priveste psihologia maselor) s-au infiltrat imediat exploatatori de tipul parazitilor si ipocritilor (am mai scris despre acestia) ce i-au casapit fara ezitare pe camarazii idealisti. Apoi, în numele unor idei umaniste (precum egalitatea, libertatea, dreptatea), folosite doar ca pretext, s-au apucat sa omoare pe oricine le-ar fi pus în pericol pozitia si privilegiile. Rareori, spune Csikszentmihalyi, atât de putine meme au ucis atât de multe gene, fara rost. De ce fara rost? Fiindca, dupa caderea comunismului, adeptii ideilor lui Marx au devenit capitalisti verosi iubind cu patima exact lucrurile criticate înainte.
Iar asaltul memelor ucigase continua, fie ca vorbim de economie, de politica ori de stiinta. Am ajuns astazi în momentul în care, departe de a contribui la ameliorarea vietii, unele meme sunt pe cale sa conduca la distrugerea lumii în care traim. Sa fie acesta scopul final al memelor?
Fireste, s-ar putea argumenta ca, spre deosebire de om, memele nu au constiinta, nu poseda un sine, deci nu stiu ce fac. Sau ca memele nu se reproduc de unele singure, deci nu pot fi considerate forme diferite de viata. Dar Csikszentmihalyi subliniaza ca din punct de vedere evolutiv chestiunea este irelevanta. La urma urmei, sinele este considerat de majoritatea savantilor un accident, petrecut (dupa unii) în urma cu doua-trei mii de ani. (Apropo, tocmai prin lipsa sinelui s-ar explica cel mai lesne edificarea uluitoarelor piramide, muncitorii egipteni comportându-se nu ca niste oameni de azi, plini de toane, ci mai curând ca o armata de furnici perfect coordonata de catre o regina! În cazul de fata, de un faraon! Ciudat, dar piramidele chiar seamana cu niste musuroaie.)
Oricum ar fi, memele au nevoie de mintea noastra pentru a se hrani cu energie psihica. Asa procedeaza o melodie, o ideologie radicala, o teorie stiintifica. În viitor, vor supravietui memele ce vor consuma cea mai putina energie psihica. Dar (si pun din nou întrebarea de data trecuta) daca oamenii dispar nu vor disparea si memele din mintea lor? Sau vor gasi un nou mod de fiintare si organizare?
Exista în filosofia mintii un argument deosebit de interesant utilizat pentru a combate materialismul gândirii. Problema se numeste „Marea natiune chineza” si a fost formulata prima oara de americanul Ned Block. Daca misterioasa gândire este doar efectul unui sistem complex bazat pe relatiile dintre miliarde de neuroni ce îndeplinesc anumite functii, ce se va întâmpla când China va detine la rândul ei o populatie uriasa foarte bine strunita, interconectata si perfect disciplinata? Va capata acest stat o anumita stare mentala complet diferita de starile mentale ale locuitorilor ei? (Un soi de supraconstiinta?) Block sustine ca nu, dar alti filosofi, nu neaparat materialisti, cer sa nu ne pripim cu raspunsul si sa privim cu maxima atentie spre Tara lui Confucius, Laozi si Xi.
Ceva bizar parca a început sa misune pe acolo, nu-i asa?