Saptamâna Patimilor i-a gasit pe unii ucraineni în centrul de refugiati din sediul Egros. În ziua 56 de razboi, dorul de casa se simte puternic printre acestia, dar speranta le ramâne în suflet. Vor sa se întoarca acasa, si tin legatura cu restul familiei, care a ramas în Ucraina, prin intermediul retelelor de socializare. Vestile primite însa, parca tot mai proaste de la o zi la alta, îi coplesesc.
În aceste zile, la centru se adapostesc un numar 18 de persoane, unele dintre ele fiind acolo de cel putin doua saptamâni. Nu au unde sa plece mai departe, asa ca ramân aici pentru o perioada de timp pe care nici ei nu o cunosc înca. Acum este deschis doar etajul al II-lea al centrului de tranzit si se gasesc majoritar femei. Forfota venirilor si a plecarilor a încetat, iar acum se regaseste linistea.
Dorul de casa se transforma în speranta
Printre refugiatele care se afla de o perioada mai îndelungata se numara si Natalia. Aceasta a ajuns în Iasi acum doua saptamâni alaturi de mama sa. Natalia a fost manager de vânzari într-un hotel din Odesa. Spune ca îsi iubea locul de munca, colegii, si mai ales interactiunea cu turistii. Colegii ei au plecat acolo unde aveau rude sau prieteni. „Sunt plecati prin Vest, în tari precum Germania sau Franta. Vorbim când apucam pe internet. Mi-e dor de ei si de munca mea”, spune Natalia, care se afla în centru din data de 6 aprilie. Nu îsi doreste sa se stabileasca în România deoarece spera ca în curând sa se întoarca la vechea ei viata. Printre lucrurile femeilor se îngramadeste si pisica lor, blânda si prietenoasa. Reactioneaza imediat la sunetele puternice, dar mama Nataliei explica ca s-a obisnuit asa de când auzea bombardamentele. Cele doua femei îsi doresc sa mearga în noaptea de Înviere la slujba de la Catedrala Mitropolitana. Spun ca acasa obisnuiau sa faca o masa mare, cu de toate, dar în acest an sunt fericite ca au un loc linistit unde sa stea.
Refugiatii nu si-au lasat animalele de companie în urma
O tânara îsi tine câinele în brate si priveste în gol. Linistea încaperii si dezmierdarile fetei îl fac pe acesta sa adoarma în bratele ei. Lânga cei doi, o femeie vorbeste la telefon. În urma cu doua saptamâni, femeia a plecat alaturi de Iana, fiica ei, din orasul Nicolaev. Înainte de razboi, Tania era vânzatoare la un magazin de peste, iar Iana, eleva în clasa a IX-a la un liceu din oras. Au plecat doar ele doua, alaturi de câinele lor, Taifun. Tania spune ca a fost primita în cele mai bune conditii si este recunoscatoare pentru tot ce i s-a oferit. „Ne-au primit atât de bine, toti oamenii ne vorbesc frumos, mereu ne întreaba daca avem nevoie de ceva. Suntem atât de recunoscatoare pentru tot binele primit aici” , spune Tania.
Femeia povesteste cum acasa au ramas sotul ei si pisica familiei, desi ar fi vrut sa vina si ei în România. Râde când spune ca a încercat sa ia ambele animale, dar „câinele si pisica nu se înteleg.” Niciuna dintre ele nu vorbeste limba engleza, dar si-ar dori ca macar tânara de 16 ani sa înceapa acum sa învete. Iana povesteste cum acasa situatia nu este deloc buna, si se teme ca locuinta lor va fi distrusa. Nicolaev, orasul lor, este bombardat zilnic de rusi.
De Paste, refugiatii îsi doresc sa se opreasca razboiul
În zilele de Paste, refugiatii vor primi un meniu de sarbatoare, care va cuprinde bucatele specifice cu pasca, cozonac si oua rosii. Se bucura de tot ajutorul, dar spun ca singura lor dorinta este sa se opreasca razboiul. În fiecare zi spera ca va fi ultima de conflict. Unii îsi gasesc scaparea prin rugaciune, si nu se feresc sa se roage în genunchi, printre paturi si lucruri personale.
Discuta deseori cu voluntarii în care au mare încredere. De la început si-au pus toata staruinta mai ales în cei care cunosteau limba ucraineana. Un numar foarte redus de refugiati sunt vorbitori de limba engleza, iar comunicarea s-a realizat în limba lor materna. Voluntarii spun ca ei nu cer multe, majoritar doar mâncare pentru cei mici si strictul necesar. Acestia povestesc cum unii ajung doar cu hainele de pe ei, iar altii nu cer nimic.
În perioada Sarbatorilor Pascale, iesenii care vor sa ajute pot veni personal la sediul Egros, sau pot contacta unul dintre reprezentantii cladirii pe retetele de socializare sau pe e-mail la adresa office@egros.ro.