Cuvintele englezesti (uneori doar vag englezesti) tind sa înlature sistematic cuvintele românesti: mix pentru „amestec”, realistic pentru „realist”, fashion pentru „moda”, colectie pentru „antologie”, „culegere” („o colectie de poezii”), cast pentru „distributie”, inovativ pentru „inovator”, costing (!) pentru „cost”…
Asadar, Academia Franceza trage din nou un semnal de alarma în ce priveste prezenta tot mai masiva si mai agresiva a anglicismelor în limba. Problema e mai veche. În 1964, lingvistul Etiemble publica un eseu devenit celebru despre frangleza („le franglais”), acel amestec nefericit rezultând fie din snobism, fie din incapacitatea de a stapâni si îmbogati limba materna. Trei decenii mai târziu, în august 1994, a fost emisa asa-numita „lege Toubon”, dupa numele ministrului Culturii din acel moment, lege care prevedea, în prima varianta, obligativitatea folosirii limbii franceze în documentele oficiale si preconiza, totodata, masuri vizând stoparea inflatiei de anglicisme; legea s-a dovedit însa a fi greu aplicabila. Dupa înca doua decenii, Academia Franceza constata ca frangleza s-a impus peste tot, în institutiile publice, în universitati, în publicitate, pe retelele de socializare etc. Constatarea apare într-un raport la care un grup de academicieni au lucrat vreme de doi ani, raport a carui concluzie este fara echivoc: anglicizarea a invadat limba franceza în ciuda faptului ca, dupa cum o arata sondajele, mare parte dintre francezi dezaproba acest fenomen.
Pe de alta parte, avem a face cu o engleza pe post de esperanto, o engleza rudimentara, care da unora iluzia ca mesajul „trece” astfel mai usor, dar care, în realitate, îl face mai obscur. Nu toata lumea stie engleza si nu toata lumea gusta anglicismele, spre exemplu cele cu terminatia în „ing” (ca în binecunoscutul slogan publicitar autohton: „tu cu cine faci banking?”). Intrarea, cvasi instantanee, a unui numar tot mai mare de anglicisme face dificila, arata academicienii, asimilarea lor; în plus, „acest flux masiv, instabil, aduce atingere identitatii si chiar viitorului limbii noastre”. Nu mai e vorba acum de procesul firesc prin care o limba se îmbogateste prin împrumutul si adaptarea unor cuvinte din alte limbi. Sigur, practica are cuvântul decisiv, dar nu putem asista pasivi la o uniformizare si o simplificare excesive. Suntem la o rascruce, declara într-un interviu Hélène Carrère d’ Encausse, „secretara perpetua” (adica pe viata) a Academiei Franceze, suntem într-un punct unde lucrurile devin ireversibile: anglicismele au invadat vocabularul stiintific, vocabularul culturii, al comunicarii etc. Academia nu da ucazuri, dar ea are misiunea sa indice folosirea corecta a limbii si sa dea seama de evolutia ei naturala. Si e salutar ca doamna Carrère d’Encausse aminteste ca, pe lânga presiunea anglicismelor, celalalt pericol major este asa-numita „scriitura incluziva”, proiect aberant promovat de o serie de feministe exaltate si de niste „progresisti” rupti de realitate.
Evident, aceasta dezbatere initiata de Academia Franceza ne priveste si pe noi. Pâna nu demult, în presa literara (si nu numai acolo), întâlneai cuvinte si sintagme frantuzesti, marturie a epocii în care cultura si civilizatia franceza ne serveau drept model. Acum, acele cuvinte practic au disparut: rar mai întâlnesti pe „déjà vu” (de regula pronuntat asa cum se scrie) si, la intelectalii mai de moda veche, pe „à bon entendeur, salut”. Altfel, invazia cuvintelor si expresiilor englezesti atinge dimensiuni halucinante. Am vazut, pe Facebook, postari ale unor tineri universitari împanate cu cuvinte englezesti. Dar exemplele sunt nenumarate. Recomandând un film ce a stârnit multa vâlva, cineva spune ca filmul respectiv e un „must see”. Cuvintele englezesti (uneori doar vag englezesti) tind sa înlature sistematic cuvintele românesti: mix pentru „amestec”, realistic pentru „realist”, fashion pentru „moda”, colectie pentru „antologie”, „culegere” („o colectie de poezii”), cast pentru „distributie”, inovativ pentru „inovator”, costing (!) pentru „cost” etc., etc. O galerie sau o editura îsi va pune în denumire cuvântul art si nu „arta”, se spune acum avans în loc de „progres”, o extraordinara raspândire cunoaste narativul (cu pluralul narativele), la fel hub, mainstream, bookstore s.a.m.d. Sa mai adaug? De ce nu: cool, after school, start up, drink, deadline, vintage, challenge, looser, live, team building, training, coach, booster, winner, check-up… Unele din aceste cuvinte se vor „împamânteni” poate, altele însa paraziteaza limba si o transforma într-un amestec (scuzati: într-un mix) indigest.
De la politicienii nostri slaba nadejde sa avem o reactie în aceasta chestiune: oricum, cei mai multi dintre ei au grave probleme de exprimare asa ca, la rigoare, ar putea fi doar dati drept exemple negative. În presa, la televiziune limba e masacrata fara mila. Daca vom continua asa, româna va deveni, într-un viitor nu prea îndepartat, de nerecunoscut.
Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor