Într-o tara în care 40- din oameni nu asculta niciodata muzica clasica, iar alti 19- doar de câteva ori pe an sau mai rar, niste tineri si-au dorit sa faca un festival de profil în Iasi.
Trecutul ne arata ca multe astfel de initiative laudabile se lovesc de realitatile contextului socio-politic si economic iesean si se sting dupa una sau cel mult doua editii. În cazul Classix, dupa debutul din februarie 2020, care a reusit sa evite la limita o pandemie care avea sa schimbe modul în care ne raportam la si consumam evenimentele culturale, urmatoarele doua editii s-au desfasurat cu respectarea celor mai stricte restrictii din acesti doi ani: grad de ocupare de doar 30-, distantare, purtarea mastilor, ulterior certificat verde etc. La doua zile dupa editia de anul trecut s-a intrat în scenariul rosu, deci norocul a fost, din nou, de partea celor care au încercat.
Organizatorii nu doar ca au reusit sa navigheze în acest peisaj schimbator si impredictibil, dar au jonglat cu rezervari ale unor locatii din ce în ce mai diverse si nonconformiste, bilete de avion, teste PCR pentru invitati, camere de hotel, închiriere de echipamente si toate celelalte elemente de logistica care nu se vad, dar fara de care publicul n-ar mai putea avea experienta inedita pe care Classix o aduce în ultimii ani la Iasi. Pentru ca Classix nu e doar o alta serie de concerte cu interpreti locali si internationali si partituri inspirat alese. Daca s-ar fi limitat la asta, n-ar fi reusit sa adune categorii de public care nu obisnuiesc sa participe la concertele Filarmonicii, Operei sau altor institutii publice active în zona muzicii clasice. Însa ceea ce a reusit Classix sa faca, prin alegerea locatiilor, scenografie minimalista cu elemente de new media, sinestezie si sincretism nu e putin lucru: a adus un public activ si interesat de alte forme de cultura contemporana catre muzica clasica.
Classix Day 1 – @the_phope
Mai mult, cu ajutorul unor elemente diverse de programare culturala, care includ masterclass-uri, proiectii de film, conferinte, expozitii si lansari de carte, are loc o atât de necesara initiere si educare a publicului tânar. Anul trecut a fost lansata (online) traducerea Anei Maria Onisei a cartii „Un An Magic. Muzica clasica pentru fiecare zi” de Clemency Burton-Hill, prima carte de popularizare a muzicii clasice în România. Iar luni seara, la concertul intitulat Fata Morgana al Auner Quartet, un extrem de talentat cvartet de coarde austriac, prezentatorul Catalin Sava a atras atentia publicului prezent sa nu mai aplaude în pauzele dintre partile lucrarii. Spectatorii s-au conformat si au avut rabdare sa rasplateasca prestatia senzationala a celor 4 tineri austrieci dupa încheierea ultimei note a lucrarii de Schubert de la finalul programului.
Auner Quartet la Palatul Culturii
O alta modalitate de educare a publicului este realizata prin includerea unor piese de muzica contemporana clasica, uneori mai dificile pentru o audienta care nu este familiarizata. Acelasi Auner Quartet au interpretat în premiera în România o lucrare a compozitoarei contemporane Sofia Gubaidulina din 1993 (Cvartetul de Coarde nr. 4), care a presupus o suprapunere de partituri înregistrate anterior, în format digital, peste prestatia live a muzicienilor austrieci. Iar cei care nu au reusit sa cumpere bilete pot urmari întregul program online, gratuit, prin intermediul platformei si eforturilor logistice suportate de organizatori.
Cu atât mai impresionant si salutar este demersul directorului artistic, Dragos Andrei Candrea (rezident în Norvegia), si a directoarei, Patricia Butucel (care s-a mutat între timp în Bucuresti si se ocupa si de festivalul Rocanotherworld), cu cât festivalul organizat împreuna cu echipa locala tânara si entuziasta este finantat exclusiv din fonduri private: un sponsor national si contributia unor institute culturale straine active în tara. Saptamâna aceasta au anuntat si burse pentru artisti independenti, în valoare de 5000 de euro. Din pacate, Primaria Iasi, ocupata cu finantarea unor suete si sinecuri cu relevanta minima pentru comunitate, precum si cu reabilitarea de morminte si achizitie de busturi anacronice prin Ateneul Tatarasi, nu a gasit o forma prin care sa asigure sprijin local unui demers atât de important pentru scena culturala locala.
Foto: Cristian Chirila
Cu toate acestea, festivalul a ajuns în 2022 sa aiba o durata de o saptamâna, fara a pierde din amploarea evenimentelor si calitatea muzicienilor invitati. Chiar daca editia a treia nu s-a încheiat la momentul scrierii acestui text, putem spune ca, din fericire pentru publicul iesean, festivalul Classix pare sa se clasicizeze si sa devina un reper pe harta evenimentelor culturale locale. Tine si de comunitate cum va raspunde si daca va reusi sa pastreze si sa pretuiasca acest dar pe care o mâna de tineri ambitiosi s-au încapatânat sa-l faca orasului lor natal.
George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi