Discutia despre eufemisme ajunge acum la sfera politicului, foiletonul de fata fiind dedicat prezentarii formelor perverse de eufemizare din Germania nazista.
Nu este nevoie de prea mult efort pentru a observa ca, daca în multe din împrejurarile vietii sociale eufemismele pot juca un rol benign, în sfera politicului aceasta ipostaza a vorbirii se metamorfozeaza într‑unul dintre cele mei perverse instumente ale manipularii nocive a discursului public. Autorul celebrelor romane Ferma animalelor si 1984, în care este reprezentat cu acuitate procesul de pervertire în societatile totalitare a valorilor umaniste traditionale, George Orwell a publicat în anul 1946 un excelent eseu despre patologiile sociale ale limbajului, intitulat Politics and the English Language, din care citez un pasaj despre folosirea pe scara larga a eufemismului ca instrument al manipularii discursiv‑politice: „În zilele noastre, discursul si scrisul politic reprezinta în mare parte apararea a ceea ce nu poate fi aparat. Lucruri precum continuarea dominatiei britanice în India, epurarile si deportarile din Rusia, lansarea bombelor atomice în Japonia pot fi într-adevar aparate, dar numai cu argumente care sunt prea brutale pentru majoritatea oamenilor si care nu se potrivesc cu obiectivele declarate ale partidelor politice. Prin urmare, limbajul politic trebuie sa constea în mare parte din eufemisme, întrebari si neclaritati. Satele lipsite de aparare sunt bombardate din aer, locuitorii sunt alungati în mediul rural, vitele sunt mitraliate, colibele sunt incendiate cu gloante incendiare: aceasta se numeste pacificare. Milioane de tarani sunt deposedati de fermele lor si trimisi pe drumuri cu tot ce pot cara: aceasta se numeste transfer de populatie sau rectificare a frontierelor. Oamenii sunt întemnitati ani de zile fara proces, sau împuscati în ceafa sau trimisi sa moara de scorbut în lagarele de cherestea din Arctica: aceasta se numeste eliminarea elementelor nesigure. O astfel de frazeologie este necesara daca se doreste sa se numeasca lucrurile fara a invoca imagini mentale ale acestora. (…) Marele dusman al limbajului clar este nesinceritatea. Atunci când exista un decalaj între scopurile reale si cele declarate, se recurge ca din instinct la cuvinte lungi si la expresii epuizate, ca o sepie care scuipa cerneala.”
Ipostaza maladiva a limbajului politic în genere, eufemismul îsi atinge „performantele” în regimurile totalitare. Îndata ce au ajuns la putere în 1933, nazistii germani au procedat la inovatii masive în discursul public, rapid raspândite prin mijloacele unei propagande de o violenta si eficacitate fara precedent în istorie. Drama marginalizarii, discriminarii, excluderii, deportarii si, în cele din urma, a exterminarii evreilor în Germania nazista a fost traita si observata, inclusiv în dimensiunea sa lingvistica, de profesorul german de origine evreiasca Victor Klemperer (1881-1960), care a înregistrat, sub forma unui jurnal intim, detalii din evolutia spre un jargon pervertit a limbii lui Martin Luther, Johann Wolfgang von Goethe si Thomas Mann. Aparuta în anul 1947 cu titlul LTI – Lingua Tertii Imperii: Notizbuch eines Philologen („LTI – Lingua Tertii Imperii. Carnet de note al unui filolog”), aceasta carte a devenit un reper clasic, inevitabil pentru studiul patologiilor limbajului politic în context totalitar. Trec în revista câteva din aceste inventii lexicale cu caracter eufemistic inventate în perioada nazista si cunoscute, oarecum, oricarui om cultivat. Klemperer denumeste acest tip de eufemisme, într‑un mod inspirat si sugestiv, Schleierwörter, literal ‘cuvinte-voal’.
Pentru declansarea si alimentarea urii fata de evrei, pe lista lunga a tuturor insultelor imaginabile (porc de evreu, curva evreiasca etc.), apar în uzul oficial al limbii si cuvinte precum Volksfeind si Volksfremd (‘dusman al poporului’, respectiv, ‘strain de popor’) sau Artfremd, literal ‘strain de fel’, adica un fel de ‘strain de neam’ (recunoastem, oare, expresia?!); propaganda nazista nu obosea zi si noapte sa‑l descrie pe evreu drept Untermensch ‘sub-om’. Sunt create verbe cu un continut precis, precum arisieren ‘a arianiza’, aufnorden ‘a nordifica’ sau entjuden ‘a dez‑iudaiza’, pentru a desemna segmente ale vastei operatii de purificare rasiala puse în practica nu doar în Germania, ci în toate teritoriile ocupate de cel de‑al Treilea Reich.
Persecutiile atroce împotriva evreilor, inclusiv uciderea lor în masa, legiferate prin asa‑numitele „legi de la Nürnberg“, promulgate în 1933, erau desemnate oficial prin compusul Sonderoperation ‘operatiune speciala’, smulgerea evreilor din locuintele lor se chema în mod cinic curatenie (Sauberung), iar proiectul de decimare totala a populatiei evreiesti era prezentat ca o solutie finala (Endlösung). Deportarea brutala a miilor de familii de evrei din marile orase ale Germaniei era înfatisata ca o simpla evacuare (Evakuierung), cladirea mizera în care evreii erau înghesuiti în vederea deportarii se numea Judenhaus (casa pentru evrei), taberele concepute si construite în mod intentionat pentru nimicirea evreilor au capatat numele, impus rapid în lumea întreaga, de Konzentrationslager – lagar de concentrare. Verbe nevinovate precum holen ‘a ridica‘ si melden ‘a înscrie’ ajung sa îsi reduca semantismul la operatiile brutale organizate împotriva evreilor de Gestapo si de trupele SS. Executia sumara a unui grup de evrei nu era nimic altceva decât un ‘tratament special’ (Sonderbehandlung), iar tortura era si ea ‘învaluita’ în denumirea de interogatoriu intensiv (verschärfte Vernehmung). (Va urma)
Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi