Sa fie, oare, de vina canicula?
Asa am crezut o vreme, ca termenul de „tarla” se potriveste foarte bine cu lumea fotbalului carpato-danubiano-pontic. Sa nu punem niste diacritice la cuvântul dintre ghilimele ca iese ceva ofensator si n-avem astfel de intentii.
Aflam, de pilda, ca lumea suporterilor „rai” din peluze, numiti „ultrasi” începe sa sufere transformari esentiale. Poate se mai gândeste cineva ca dumnealor sunt violenti sau lipsiti de cultura si civilitate. Eroare, domnilor, personal n-am spus-o niciodata si nu obisnuiesc sa arunc anatema peste categorii pe motivul unor exceptii nedemne. Dar iata ca suporterii din Cluj, exilati temporar la Medias, schimba din temelii totul. De obicei, când te luai de fani pentru scandarea unor expresii licentioase (ca sa nu le spunem „golanesti”) primeai raspunsul „auzi, bre, aici e stadion, nu opera sau filarmonica. Cui nu-i convine, sa se duca acasa, copiii, la tobogan si femeile la sfintele cratite”. Iata ca suporterii Universitatii Cluj au transformat stadionul din Medias nu în teatru, opera sau filarmonica, ci în amfiteatrul facultatii de istorie. La ultimul meci se citea pe banerele „sepcarilor” despre Trianon, de 4 august 1919 (ziua în care Armata Româna a ocupat Budapesta) si se scandau obisnuitele refrene atunci când echipa oaspete se numeste Sepsi. Atunci când Sebastian Coltescu, arbitru cu sânge în instalatie, a trimis temporar echipele la vestiare, galeria Clujului, sub focul amenintarilor, s-a linistit si a trasformat amfiteatrul din peluza în Cenaclul „Flacara” al tineretului revolutionar (provizoriu); a început sa rasune de mama focului „Desteapta-te, române!” si „Treceti batalioane române Carpatii”. Nu este deloc rau sa se aude imnul national pe stadioane sau alte cântece patriotice. E chiar minunat si înaltator. Cu o singura conditie: sa se auda si când joaca Botosani sau Mioveni. Când se întâmpla numai când joaca Sepsi, este tendentios.
Daca la stadionul din Medias au fost prezenti suporteri-academicieni si un arbitru cu sânge în instalatie, în Giulesti la partida Rapid-UTA am admirat o autentica galerie de tarla (se pot pune si diacritice) si un arbitru cu apa chioara în instalatie. „Gazeta Sporturilor” a avut îndrazneala sa dea imagini cu un banner jegos aparut în tribune, jignitor la adresa oaspetilor. Mai exact, o imagine cu o Batrâna Doamna (supranume de prestigiu pentru echipa din Arad) supusa la perversiuni de câtiva „visinii” bine visinizati, alaturi de inscriptia „Batrâna Voastra, Târfa Noastra”. Iar domnul cu fluierul, Iulian Calin, n-a reactionat în legatura cu savantlâcurile napocane si grobianismul din Giulesti, dar mai e timp.
Dar, hai sa mai lasam suporterimea în pace, ca avem de zis si despre mass-media. La meciul de la Medias de care vorbisem, un comentator TV a uitat de meci si a tras o polologhie de vreo zece minute cu treaba arbitrului, treaba observatorului si treaba suporterului, uitând de treaba comentatorului. Arbitrul trebuie sa-si vada de meci, nu de „coregrafiile” din tribune. (Poate ar fi nimerit ca unii sa puna mâna pe DEX sa vada ce înseamna „coregrafie”.) În Giulesti, s-au ridicat osanale „minunatei galerii giulestene” s.a.m.d
Ca s-o dam pe fotbal, în opinia-mi personala, unul dintre marii vinovati ai esecului Craiovei în play-off-ul Conference League este fundasul Paul Papp, care a pocnit un adversar în pauza în drumul spre vestiar. Se spune ca ar fi fost provocat de individ si n-a mai rezistat (mama ei de adrenalina!) , iar dl. Papp a dat dovada de necunoastere a regulamentului, de violenta si de dezinteres fata de club. 1. Pentru ca nu stie ca regulamentul se aplica si în pauze si dupa meci pâna la intrarea în vestiar; 2. Pentru ca nu se raspunde la mârlanie cu o mârlanie si mai mare; 3. Pentru ca si-a lasat echipa în zece oameni când arata o forma excelenta. Paul Papp nu este nici primul, nici ultimul, dar mai grav a parut atitudinea unei voci de stentor din presa sportiva româneasca, care a încercat sa estompeze acest gest regretabil, bun, deci, de dat ca exemplu.
Si mai sunt multe ciudatenii. LPF a amânat meciurile „eurofantasticilor”, desi programul este strâns ca un arc (si baietii mai vor!), Dan Petrescu dupa ce a cerut amânari înca de la primele tururi se plânge acum ca n-ar fi trebuit asta, de regula „40- straini” nu se mai stie aproape nimic. Care sa fie explicatia valului kafkian din fotbalul nostru? Uff, caldura mare, moncher!