În episodul de astazi, voi prezenta câteva idei despre capitalismul financiar medieval si atitudinea majoritatii fata de evrei. Se poate pune o întrebare pertinenta: cum si de ce s-a manifestat virulent antisemitismul în Evul Mediu si la începutul epocii moderne?
Ideile vehiculate au fost formulate de Francesca Trivellato de la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton (SUA). Vom vedea cum anume financiarizarea, ca fenomen particular al capitalismului financiar, a determinat societati întregi imature si neobisnuite cu miscarea abrupta generata de acesta sa gaseasca un vinovat de serviciu: evreimea.
Istoricul evreu Yosef Hayim Yerushalmi (1932-2009) a aratat ca botezul în Evul Mediu avea aceeasi semnificatie si valoare ca principiul egalitatii în fata legii impus de societatile liberale moderne. Cu alte cuvinte, botezul si cetatenia ar fi garantat asimilarea si ar fi eliminat orice tip de discriminare, implicit antisemitismul, fie el medieval/religios sau modern/secular/rasial. În fapt, nu doar ca nu s-a rezolvat aceasta problema, dar s-au amplificat diferite prejudecati, evreii fiind considerati în continuare marginali sau diferiti fata de majoritari. Sintagma cu iz conspirationist atribuita filosofului germen Theodor Adorno (1903-1969), „zvonul despre evrei”, anume ca acestia, desi izolati, erau totusi cei care din umbra detineau o putere imensa si, astfel, puneau la cale mersul lumii, era mai prezenta ca niciodata în mentalul colectiv. De asemenea, ideea ca între capitalism si evrei preexista o legatura organica, afina, era de multe ori un adevar de necontestat. Francesca Trivellato arata ca aceasta asociere nu se bazeaza pe o cauzalitate directa, verificabila irefutabil, ci pe ceva mult mai insinuant si greu detectabil. Anume ca aparitia capitalismului financiar, cu peste jumatate de mileniu înainte de declansarea Revolutiei Industriale din Europa de Nord-Vest, a stârnit un val imens de incertitudine si anxietate, determinate de noile prefaceri sociale, politice si economice. Mai precis, aparitia unor instrumente financiare inovatoare (cambii, asigurari etc.), datorita noilor forme de comert practicate, a modificat ideea de bogatie. Aceasta era perceputa ca fiind din ce în ce mai mult decuplata de productie si schimbul de bunuri materiale, rasturnând astfel modelele economice împamântenite de generatii. Imaginati-va valul de nesiguranta care i-a cuprins pe pensionari atunci când plata pensiilor a început sa se faca pe card! Mai tineti minte cum se speriasera acestia, crezând ca nu vor mai primi banii cuveniti în fiecare luna? Întorcându-ne cu aproape 1000 ani, cam la fel percepeau noua realitate oamenii obisnuiti, cu un infinit mai mic acces la informatii. Iar când nu avem control, speculatiile si conspiratiile umplu vidul lipsei de cunoastere în goana dupa continut si întelegere convenabila. Evreii au constituit bufferul care elimina aceasta frica sociala generalizata. În teologia crestina, printre alte semnificatii gnoseologice, botezul înseamna ca între cei botezati nu exista nici o diferenta, indiferent de rang social, înzestrare materiala sau intelectuala, rasa, etnie, sex, în fata lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune ca „Pentru ca într-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat.” Conform lui Yerushalmi, în realitate, crestinii nu au respectat aceasta informare paulina. Spre exemplu, în Spania Evului Mediu, la un moment dat, evreii au avut de ales între a se boteza sau a parasi tara. Desi multi au ales sa se boteze, încrederea societatii în ei a scazut. Aceasta a stat la baza emiterii unor legi sau reglementari publice. Astfel, în jurul mijlocului secolului al XV-lea, functionau asa-numitele statute privind puritatea sângelui. Daca un evreu era proaspat crestinat (conversos) sau avea descendenti evrei demonstrati, el nu avea voie sa ocupe functii publice, nefiind considerat crestin veritabil, ci de conjunctura sau imperfect. Inchizitia spaniola a luat fiinta în 1478, având, printre altele, rolul de a verifica genealogia evreilor proaspat convertiti (conversos) sau a maurilor musulmani (moriscos). Astfel, se considera ca aceste miscari institutionale ar fi pus bazele rasismului modern si ar fi alimentat genocidul comis multe secole dupa de catre Germania nazista.
În 1215, la cel de-al patrulea Conciliu Lateran, s-a emis un decret care îi obliga pe evrei sa poarte semne distinctive, iar camataria evreiasca a devenit o infractiune. Pe masura ce economia urbana devenea din ce în ce mai dinamica, distrugând echilibrul precar de dinainte, inducând si mai multa nesiguranta si instabilitate, imaginea evreului a devenit si mai negativa în mentalul colectiv. Inovatiile financiare introduse au devenit mai abstractizate, ceea ce a afectat puternic interactiunile dintre participanti. Spre exemplu, cambia îi permitea unui individ sa calatoreasca pe distante mari fara sa transporte sacii de bani cu el, eliminându-se teama de a fi jefuit sau ucis, iar, odata ajuns la destinatie, se putea prezenta cu o astfel de hârtie de valoare si îsi recupera integral banii. Spre sfârsitul secolului al XVII-lea, arbitrajul valutar determina cumpararea si vânzarea cambiilor la târguri financiare specializate (spre exemplu, cel de la Lyon), sporind fricile legate de abstractizarea tranzactiilor atunci când cineva îsi pierdea complet averea fara sa fie schimbata în realitate de la o persoana la alta! Inchizitia spaniola le-a impus multor evrei sa paraseasca Peninsula Iberica, stabilindu-se în alte zone mai prietenoase si mai tolerante (Republica Venetiana, Marele Ducat al Toscanei, Livorno, Hamburg, Amsterdam sau Bordeaux). În cazul orasului Bordeaux, evreii se bucurau de o serie de privilegii la fel ca cetatenii de rând, însa, ori de câte ori se declansa un razboi între Franta si Spania, acestia erau vizati de acuzatii de tradare. Cu toate acestea, au fost protejati de regii Frantei, fiind considerati vitali pentru economia nationala. În 1647, un avocat francez, catolic fervent, monarhist convins, Étienne Cleirac (1583-1657), a scris o carte intitulata Uzante si obiceiuri maritime. Rolul ei a fost deosebit de important, pentru ca a facilitat accesul la informatii si cunoastere legate de dreptul maritim, într-o perioada de avânt comercial. Desi îi portretiza pe evrei în culori sumbre, de fapt lovea în lombarzi, bancheri crestini care le luasera locul evreilor în calitate de creditori din zonele parasite de acestia. Cleirac si, ulterior, celebrul comerciant francez Jacques Savary (1622-1690) au dorit sa le atribuie evreilor ideea de a fi inventat cambiile tocmai pentru a-i pune într-o lumina defavorabila si, foarte interesant, de a critica virulent instabilitatea capitalismului si capacitatea de a rezuma bogatia în instrumente neîntelese, înselatoare sau prea abstractizate.
Închei cu un citat revelator din aceeasi autoare, Francesca Trivellato: „… noua figura a uzurpatorului evreu… a aparut în secolul al XVII-lea: o figura care nu a simbolizat respingerea categorica a comertului si a capitalismului, ci mai degraba a umplut golul creat de prabusirea normelor juridice si culturale cu privire la ceea ce constituia un comportament bun sau rau pe pietele financiare din ce în ce mai complicate. Evreul invizibil, nu mâna invizibila, a fost metafora predominanta pe care autorii europeni au folosit-o pentru a dezbate locul potrivit al finantelor în politica si societate înainte si chiar dupa Adam Smith.”
Inima sus!
Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. si director al Departamentului de Stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor