Cele mai mari, mai sângeroase si mai distrugatoare conflicte sunt acelea care au la baza atât diferente ideologice, cât si interese de diverse feluri. Marile razboaie au fost o asemenea combinatie letala.
Divergentele dintre doua sau mai multe persoane au la baza întotdeauna doua conditii esentiale: o neîntelegere ideologica/ filosofica si/ sau un conflict de interese. Cel putin una dintre aceste doua conditii trebuie îndeplinita, altfel nu va fi niciodata o problema, iar indivizii ar putea trai pâna la moarte în pace si armonie. Despre ce este vorba mai exact?
Când doi oameni se cearta ori se iau la bataie dintr-o neîntelegere ideologica, ei au de fapt doua pareri diferite despre acelasi lucru, si nu pot ajunge la un punct comun. Privesc aceeasi situatie din perspective opuse si sunt incapabili sa gândeasca la fel.
De exemplu, un sot si o sotie ajung sa se certe, si într-un final sa se desparta, pentru ca vad viata pe care o împart altfel, au idei opuse despre prezent, viitor, poate chiar si trecut. Unul vrea sa mearga la mare, altul la munte, unul iubeste sportul si miscarea, celalalt vrea sa stea mai mult la televizor sau sa faca activitati statice, unul vrea câine, celalalt pisica, unul vrea sa dea copiii la scoli de fite, altul vrea sa îi faca agricultori s.a.m.d. E vorba despre asa-numita „potriveala”, sau „compatibilitate” care lipseste. Când aceasta este foarte redusa spre deloc, conflictul e garantat mai devreme sau mai târziu, apoi razboiul si, în final, despartirea inevitabila si chiar benefica pentru ambele parti.
La fel se întâmpla cu vecini, cunostinte sau colegi de birou care nu sunt pe aceeasi lungime de unda si din aceasta cauza însusi bunul mers al comunitatii, al afacerii are de suferit.
De cealalta parte, când exista întelegere, compatibilitate, lucrurile merg ca pe roate, cei doi sau mai multi indivizi gândesc la fel, se pun de acord repede, sunt pe aceeasi lungime de unda, iar conflictul este inexistent, afacerile merg struna.
E greu sa gasesti compatibilitate, cel mai usor e sa gasesti neîntelegere pentru ca oamenii sunt extrem de diferiti, cu viziuni foarte diverse despre lume si viata. Multi sunt foarte pretentiosi ori foarte labili si nu pot practic sa gaseasca niciodata întelegere în altcineva. Când e vorba despre sentimente, cel putin, totul se complica la maximum si nu sunt putini aceia care ramân singuri pentru ca nu reusesc sa se faca placuti de nimeni ori sa placa pe cineva. Ce e mai rau în cazul acestora din urma e ca odata cu vârsta, gradul de toleranta, de flexibilitate în ce priveste lumea înconjuratoare e din ce în ce mai redus, iar „sansa” de a ramâne singuri pâna la moarte creste cu fiecare an.
Celalalt motiv de conflict, acela de interese, e mai usor de înteles, de gestionat decât primul care are drept cauza directa însasi natura individului, sistemul sau intrinsec de judecata care este foarte putin, spre deloc predispus schimbarii. Interesele însa pot fi mai lesne schimbate, sau cel putin, adaptate la situatie. Cea mai usoara modalitate de evitare sau rezolvare a conflictului de interese este negocierea care nu poate fi aplicata la conflictul din neîntelegere ideologica. Adica e posibil sa convingi pe cineva sa se multumeasca cu mai putini bani pentru un lucru, de exemplu, dar aproape imposibil sa faci pe cineva sa îi placa muzica simfonica, daca el e împatimit de manele, sa zicem. Când problema e în placa de baza a cuiva, nu poti sa faci nimic pentru a modifica acel lucru, trebuie sa schimbi placa în întregime.
Aproape nimic nu e diferit când e vorba despre grupuri mari sau tari. Principiile se aplica exact la fel, singurele diferente fiind cantitatea si valoarea, care în cazul acestora sunt mult mai mari, evident. Ce e interesant aici e ca odata cu evolutia si dezvoltarea tehnologica nu s-a schimbat aproape nimic. Au loc în continuare conflicte, chiar razboaie pornite de la incompatibilitati ideologice (vezi nesfârsitele razboaie religioase din Orientul Mijlociu si nu numai, atacurile teroriste tot pe fond religios, permanentele sicanari între grupuri culturale etc.), iar cele pentru interese economice, pamânt, influenta militara sunt la ordinea zilei.
Cele mai mari, mai sângeroase si mai distrugatoare conflicte sunt acelea care au la baza atât diferente ideologice, cât si interese de diverse feluri. Marile razboaie au fost o asemenea combinatie letala. Germania nazista a vrut sa cucereasca lumea prin forta pentru ca dorea sa îsi impuna ideologia sa ariana si suprematia economica. Comunismul a fost atât de distrugator pentru ca, la fel, a avut drept tel convertirea întregii lumi la ideologia marxista si la modelul de economie socialist. În Vietnam, SUA a luptat contra regimului comunist, pentru a-si impune propria ideologie democratic-liberala, dar si pentru interese economice. În China secolului XIX, Hong Xiuquan, care se considera fratele mai tânar al lui Iisus Hristos, a stârnit un razboi civil în care au murit 20 de milioane de oameni pentru credinta în acesta, dar si pentru ca dorea rasturnarea dinastiei manciuriene Qing.
În razboiul din Ucraina este exact acelasi lucru, de aceea îndârjirea tuturor partilor e atât de mare. Nu e doar un interes economic, teritorial acolo, ci si unul ideologic profund. Este lupta dintre punctele de vedere slav si cel occidental, între mentalitatea rusa si cea tipic americana, între o democratie liberala (majoritatea decide) si una evolutionista (cei mai puternici decid), între modelul economic consumerist si cel conservator, între diversitate si nationalism. Din aceste motive intrinseci, popoarelor aflate în conflict, existente în chiar natura lor, conflictul nu avea cum sa nu explodeze la un moment dat. E imposibil sa convingi pe cineva din oricare tabara ca cealalta are dreptate, nu exista cale de negociere, singura solutie este separarea/ divortul sau supunerea celuilalt prin forta.
Acest gen de neîntelegere apare frecvent de-a lungul timpului si este practic inevitabil. Daca la animale totul se învârte în jurul intereselor teritoriale, ale celor legate de hrana sau împerechere, la oameni se adauga componenta ideologica/ filosofica ce amplifica pâna la paroxism intensitatea si îndârjirea celor implicati. Ideea dreptatii, a corectitudinii stârneste energii nebanuite, inimaginabile în individ. Si fiecare parte este convinsa ca are dreptate, si chiar are în felul ei! Ura fata de dusman, adica omul „încapatânat si absurd” de dincolo, care nu vrea sa înteleaga adevarul TAU, este un element inexistent în regnul animal, dar extrem de puternic la oameni si generator de forte incredibile.
Iata de ce este total gresit sa crezi ca în cauza razboaielor sta doar unul sau doi oameni (daca Putin ar fi fost singurul raspunzator de „operatiunea speciala”, ar fi fost de la început eliminat de ai lui), dar nu e asa, ei sunt reprezentantii din vârf ai unui întreg sistem preexistent, portavocea lui, sunt focoasele unor bombe care stau sa explodeze. Aceste tensiuni se acumuleaza permanent si se elibereaza constant. Sunt imposibil de evitat, din pacate.
Doar Inteligenta Artificiala ne va mai salva, dar, paradoxal, numai dupa ce aceasta va anihila complet umanitatea…
Briscan Zara este scriitor si publicist