Doua scaune sunt goale în Paradis – unul pentru o soacra buna si al doilea pentru o nora buna, am auzit pe cineva spunând odata. Iar traditiile popoarelor lumii conving: natura tensionata a relatiei dintre soacra si nora este recunoscuta de toata omenirea si în orice timp.
Au femeile astea vreun un curs special „Cum sa devii soacra si sa extermini o nora în cel mai scurt timp posibil?” m-a întrebat, cândva, o clienta printre lacrimi. Toate soacrele sunt la fel? Se baga în toate treburile noastre, pur si simplu, nu o mai suport! Doar eu stiu câte eforturi trebuie sa fac pentru a-mi „reanima” relatia cu sotul… Si, sincera sa fiu, doamna, m-am saturat! a conchis ea.
Doua scaune sunt goale în Paradis – unul pentru o soacra buna si al doilea pentru o nora buna, am auzit pe cineva spunând odata. Iar traditiile popoarelor lumii conving: natura tensionata a relatiei dintre soacra si nora este recunoscuta de toata omenirea si în orice timp. Unele popoare africane au înca obiceiuri conform carora soacra si nora se pot întâlni doar la sarbatori. În Insulele Solomon, o soacra si o nora care locuiesc în aceeasi casa nu pot lucra în acelasi timp si, de asemenea, nu pot fi în aceeasi parte a casei în acelasi timp. Desigur, acest lucru ne asigura ca problemele sunt aceleasi peste tot si sunt atât de frecvente si aici, si în orice parte a lumii. Si cu greu se pot rezolva în multe familii – mai ales în cazul în care conflictele de inter-rudenie nu sunt un fapt istoric sau subiect de cancan, ci devin o realitate cu care cineva se confrunta zi de zi.
Daca prin alte locuri, nora si soacra stau, spre linistea lor, cât mai departe una de cealalta si se vad doar de sarbatori, nu acelasi lucru se întâmpla si în societatea noastra est-europeana obisnuita ca relatiile interfamiliale sa fie cât mai apropiate, iar soacra si nora sa stea nas în nas. Scânteile apar înca din primele luni, iar admiratia mult trâmbitata înainte de casatorie Voi avea o soacra de milioane! se transforma în cea mai sumbra constatare E o scorpie! De unde transformarea aceasta radicala? Ei bine, de exemplu, daca e sa chestionam câteva soacre, la întâmplare, gasim câteva raspunsuri care pot sta la baza incursiunii de azi în psihologia acestui controversat personaj feminin: pentru ca a crescut cu greu un copil în trecut, a muncit si nu a avut ocazia sa se bucure din plin de maternitate, iar acum, pur si simplu, nu poate vedea cum fiul sau iubeste pe alta si se simte tradata. Sau, de exemplu, pentru ca a fost copilul cel mai mic dintr-o familie cu multi copii si nu-si poate eradica egoismul, motiv pentru care a devenit o mica rautacioasa: vede ca esti suparata din cauza cuvintelor ei si continua sa sape si mai adânc în rana. Sau, poate pentru ca are un caracter dominant si are o nevoie irezistibila sa-si arate nemultumirea fata de ceea ce face altul. Sau fiindca nora, pe care sotul ei o iubeste nebuneste, e blonda, iar soacra s-a vopsit roscat toata viata, iar acest fapt o face inconstient sa creada ca fiul ei a considerat-o mereu o femeie urâta. Motivatiile sunt diverse, dar le vom grupa pentru a scoate în evidenta doar câteva „categorii” de soacre, în special cele care dau dureri de cap tinerelor sotii. Caci, desigur, nu toate soacrele dau dureri de cap.
Soacra pe care o vom denumi hipersociala este soacra care se considera atoatestiutoare si-i învata pe toti din jurul sau cum si ce trebuie sa faca. Îi tine constant pe toti în „priza”, în special pe nora, solicitându-i, în ciuda programului ei încarcat, tot felul de lucruri: sa o duca cu masina pe vecina ei la biserica, sa lustruiasca saptamânal furculitele din argint, sa pieptene motanul. Instructiunile ei urmaresc întotdeauna un singur scop – sa-si satisfaca „eu”-ul nevrotic. Faci ce vreau eu în casa mea, nu ce vrei tu! Tu mai ai de învatat! e sloganul ei. Facând cerinte stricte norei, ea spune constant despre sine ca este plina de tact si întelepciune si urmareste un singur scop – toate acestea sunt facute pentru ca nora sa stie ca se afla într-o familie decenta, unde ce zice soacra e sfânt. Are o dorinta nesatioasa de a fi lider peste tot, unde se erijeaza ca o luptatoare pentru morala, etica si dreptate: în casa, pe scara blocului, în market: Câte E-uri are, doamna, cârnatul asta? Cum nu stiti, nu traiti în Uniunea Europeana, nu stiti ce vindeti cetatenilor? Ar trebui sa iesim cu toti în strada, sa terminam cu incompetentii astia care primesc salarii degeaba! Desigur, daca nora nu întelege acest lucru, si anume, ca se afla în fata unei atoatestiutoare, atunci razboiul nu poate fi evitat. Ea se mândreste cu statutul ei de soacra, nu e orice soacra, e soacra mare, si îsi apara cu înversunare statutul. Psihanaliza unor astfel de femei arata ca sunt admiratoare ale puterii, chiar daca este puterea violentei si a sadismului.
Soacra hipersociala este o creatura ambigena. În general, la nivel inconstient, ea nu are nevoie de un barbat, pentru ca în ea este, în esenta, un barbat. Astfel de soacre au adesea soti si fii slabi de fire, care nu sunt capabili sau n-au suficienta întelepciune sa nu o contrazica. Am zis eu ca esti o momâie, se rasteste la sot, daca erai barbat duceai gunoiul, tot eu trebuie sa le fac pe toate în casa asta! Ea îsi ataca nora, pentru ca în secret si-ar dori aceeasi atentie a unui barbat pentru ea însasi, aceiasi admiratie, aceiasi protectie, dar nu este capabila de asta fiindca a avut grija sa-si domine sotul, care i-a devenit vasal. În plus, ea îsi percepe nora ca pe o concurenta pentru putere în familie si un agresor care îi invadeaza spatiul personal unde ea e regina.
Soacra altruista e soacra care nu a oferit niciodata libertate în decizii fiului ei, l-a tinut din scurt de mic, i-a controlat prieteniile si relatiile cu cei din jur. E, totusi, bine intentionata, grijulie, dar poate încerca sa detina controlul si asupra norei în acelasi mod. Va avea mereu grija sa-si ajute nora, asta poate parea grozav la început, mai ales daca ajuta cu avansul pentru o masina, sau se ofera sa aiba grija de casa si copii, cât nora e la munca. Toate acestea, însa, le poate face îndatorând-o pe nora, si, la un moment dat, se întâmpla sa vrea ceva în schimb, ceva care va perturba relatia construita. Vezi, draga mea, câte eforturi fac eu pentru tine, îmi rup de la gura sa ai, iar maica-ta sta toata ziulica la coafor… Ce fel de mama ai? Cum de-o mai suporti?
Soacra narcisista îsi considera fiul o parte din ea însasi, un obiect al satisfacerii nevoilor sale narcisiste. Cu ajutorul realizarilor sale, ea absoarbe complexul de inferioritate, reanima sentimentul „eu sunt”. Daca apare o nora, atunci soacra narcisista insista adesea ca tinerii casatoriti sa locuiasca cu ea. Astfel, la nivel inconstient, ea se protejeaza de teama de a-si pierde fiul ca obiect de identificare, control si satisfacere a nevoilor sale. Daca tinerii ramân, soacra îsi proiecteaza întregul arsenal nevrotic asupra lor. Ea îi manipuleaza, cerând permanent atentie, disturbându-i de la toate actiunile lor ma dor salele, o sa mor! Voi plecati la serviciu, când eu sunt pe duca?!, demonstrându-si puterea mai ales în fata norei. Atunci provoaca un conflict în care îsi cruta fiul în felul ei, el e barbat, n-am pretentii, dar tu cu siguranta îmi vrei moartea!, iar nora primeste toata gama de atacuri sadice. Soacra narcisista foloseste adesea calomnia în relatia cu nora. Aceasta forma de atac agresiv, practic abuz psihic si emotional, face ca pozitia norei sa fie permanent în pericol. Iar soacra se bucura de astfel de atacuri, cu cât sunt mai dese, cu atât mai rapid distrug relatia fiului sau. Si, de cele mai multe ori, daca tinerii nu parasesc imediat cuibul, reusesc.
Soacra depresiva traieste în jurul unei singure idei: ce sens mai are existenta daca singurul motor al existentei sale e acum în mâinile unei alte femei? Duminica nu mai e ca altadata, mesele cu prietenii nu-si mai au sensul, lacrimi si durere la fiecare pas, amintiri care navalesc în sufletul ei în orice moment: eh, va ofta, povestindu-i norei sosita în vizita, în timp ce ea pregateste gogosi, când era mic îi dadea mami gogoasa sa aiba la scoala în pauza, dar nu i-o dadeam oricum, ci taiata bucatele sa nu se înece cu ea! Dar, na!, i-a trebuit însuratoare, de acum e în grija ta, Dumnezeu cu mila! si iar izbucneste în plâns.
Soacra-copil este o doamna excentrica, o actrita minunata, fara egal în propriul ei teatru „de apartament”. Adesea este divortata. Înca din copilaria timpurie, i-a insuflat fiului sau ca mama trebuie protejata ca sa nu i se întâmple nimic, daca moare mami, te vor duce la un orfelinat si vei suferi. Încetul cu încetul, mama devine fetita care trebuie protejata, iar fiul un adult cu responsabilitati uriase fata de ea si numai fata de ea. Nora din casa ei este vazuta ca o straina, o ignora total, pentru ca toata atentia si grija fiului ei ar trebui sa fie dedicata mamei, „gata sa moara în orice moment”. Prin orice mijloace, inclusiv prin santaj emotional, ea încearca sa pastreze permanent aceasta atentie a fiului, sa trezeasca mila lui. Straine din astea gasesti pe toate drumurile, nu e ea, va fi alta, dar o alta mama niciodata! îi va spune acestuia.
Femeile sunt mai emotionale decât barbatii si sunt mai predispuse sa evalueze situatia si sa ia decizii, concentrându-se în primul rând pe emotii si sentimente, si nu pe argumentele rationale. Si tocmai în aceasta trasatura a psihologiei feminine se afla principala cauza a multor conflicte dintre soacra si nora, deoarece ambele femei iubesc acelasi barbat, dintre care pentru una este fiu, iar pentru a doua este sot. Gelozia la nivel inconstient este deja provocata si, de cele mai multe ori, nici una, nici cealalta nu reusesc sa faca fata acestei emotii, lasându-se purtate de val. Iar un barbat este la mijloc, dragostea lui pentru cele doua este total diferita una de cealalta, el are nevoie de amândoua. Ca în orice afacere, si în relatiile de acest fel, moderatia, respectul reciproc, întelepciunea, comunicarea si maleabilitatea în a face un compromis, când e necesar, sunt importante. Soacra, de cele mai multe ori, nu se lupta personal cu nora, trebuie subliniat, ci cu locul pe care îl ocupa aceasta în inima fiului ei.
Cândva, una dintre prietenele mele si-a întâlnit fosta soacra, întâmplator, într-o cafenea. Înca din primele zile, soacra a facut multe pentru a distruge casnicia fiului ei. Deloc jenata, doamna s-a asezat la masa ei si a început sa-i spuna cu entuziasm cum traieste fiul ei cu actuala sotie: desigur, nici a doua oara baiatul ei n-a avut noroc! O scorpie, draga, nu e nici pe departe ce ai fost tu, care erai atât de dragalasa! i-a spus plângând, urmând, apoi, o prelegere care detalia ororile noii sotii. Epitetele erau toate la fel, acuzele pentru care prietena mea suferea atunci, în timpul casniciei, neschimbate. Am întrebat stupefiata: De ce ai stat si ai ascultat toate astea? Prietena a zâmbit: Nu o sa crezi cât de bine a fost pentru mine! Terapie curata! Pentru ca în toti acesti ani m-am gândit ca poate are dreptate, ca am fost, cu adevarat, o sotie groaznica, rea si incapabila, ca nu eram facuta pentru casatorie! Iata, s-a dovedit ca ea nu ma ura pe mine, pentru defectele mele, ci a urât „pozitia” pe care am ocupat-o în viata fiului ei! Sa tragem, deci, concluziile.
Cristina Danilov este psiholog