Instabilitatea rotatorie postero-laterala este o afectiune provocata de lezarea complexului ligamentar extern al cotului, în special a ligamentului colateral ulnar lateral, care este principalul stabilizator la acest nivel.
Sunt trei cauze principale ce produc lezarea complexului ligamentar: traumatism cu dislocarea articulatiei cotului (ce poate fi asociata si cu fracturi ale capului radial sau apofizei coronoide), cauza iatrogenica (lezarea ligamentului extern în timpul operatiilor artroscopice sau clasice efectuate pentru epicondilita laterala), atenuare progresiva (în prezenta unui cot deviat intern, sechela a unui traumatism al humerusului distal în copilarie).
Pacientii se prezinta de obicei cu durere pe fata laterala (externa) a cotului, în principal în timpul unor activitati ce presupun pozitia extinsa a articulatiei cu antebratul în supinatie (ex. ridicarea de pe scaun din pozitie sezânda în pozitie verticala, prin împingerea în mânerul scaunului). Durerea poate fi însotita de un clic (zgomot scurt) sau senzatia de blocare a articulatiei.
În cazurile cronice (traumatism produs în urma cu ceva timp), durerea la palpare poate sa fie absenta, iar mobilitatea articulatiei cotului pastrata. În aceste situatii, examinatorul va efectua teste de provocare a instabilitatii: testul pivotului (dificil de efectuat fara anestezie), testul ridicarii din scaun, flotari cu antebratul în supinatie (imposibil de realizat în prezenta instabilitatii).
Investigatiile imagistice indicate în instabilitatea rotatorie postero-laterala a cotului sunt:
radiografia articulatiei cotului: incidenta laterala este cea mai utila când se pot observa subluxatii posterioare ale capului radial în raport cu capitulumul. De asemenea, în cazurile acute, se vizualizeaza leziuni asociate (fracturi ale capului radial sau ale apofizei coronoide);
examenul RMN: evidentiaza leziuni ale complexului ligamentar extern (în special ale ligamentului colateral ulnar lateral), care totusi pot fi dificil de vizualizat când ligamentul este atenuat (din cauza traiectului oblic al acestuia).
Tratamentul conservator este eficient doar în cazurile de instabilitate acuta, fara fracturi deplasate asociate, prin reducerea dislocatiei si aplicarea unei atele gipsate pentru 2-3 saptamâni, urmata de mobilizare.
Tratamentul chirurgical presupune reparatie directa daca traumatismul este acut sau reconstructie în cazurile cronice. Exista diverse tipuri de reconstructie, în functie de preferinta si experienta medicului curant utilizându-se ligamente sintetice sau biologice.
Post-operator se va aplica o atela gipsata pentru 1-2 saptamâni, urmata de o orteza pentru înca 4 saptamâni, care sa asigure stabilizarea si mobilizarea controlata a articulatiei cotului. Recuperarea post-operatorie poate dura pâna la 3-6 luni, necesitând un program de reabilitare riguros, sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului.
Complicatiile posibile asociate interventiei chirurgicale sunt: infectia, recidiva instabilitatii, lezarea nervilor cutanati, limitarea mobilitatii cotului.
Tratamentul instabilitatii rotatorii postero-laterale a cotului se realizeaza în siguranta în Spitalul Arcadia.
Dr. Razvan Taranu, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia