Mai poate fi echilibrarea bugetara un proces administrabil de Guvern sau va deveni un experiment incontrolabil, la mila pietelor financiare?
Dupa vreo trei luni de discutii, am ajuns la momentul transparentei. Un pachet fiscal, de 82 de pagini, extrem de tehnice, cu fineturi în care expertii îsi prind urechile si despre care nici macar ministrul Finantelor nu poate spune daca va fi suficient ca sa acopere gaurile din bugetele viitoare si va duce la atingerea sustenabilitatii financiare a României. Nimeni, nici din cei care stiu meserie sau din cei care pretind ca înteleg, nu îndrazneste sa scoata capul si sa strige: „Gata! Am rezolvat, începe o noua etapa. Gaura bugetara acoperita, economie salvata, bani gasiti”. Studiul de impact? Nu complicam lucrurile! Viata e cel mai bun experiment. Pe banii altora e chiar interesant.
Perspectiva însa e greu de ascuns.
În esenta, statul îsi sacrifica vacile care dau lapte – antreprenorii, mediul de afaceri.
În esenta, cei care platesc deja vor plati si mai mult pe viitor.
În esenta, nici o reforma reala în aparatul bugetar.
În esenta, vor creste preturile si vom plati mai mult. Plus inflatie, dar de la anul. Pâna atunci, Ministerul de Finante înca mai cauta prin sutele de baze de date, nelegate dintre ele, zice-se ca sa gaseasca gaurile prin care se pierd banii.
Singura preocupare este cum sa vânda populatiei ceva al dracu de neplacut, când ei spun ca guvernarea merge al nabii de bine. Cum se ascunde adevarul sub pres? PNL se da erou; crede ca a reusit sa cumintesca balaurii din PSD si a salvat sectorul privat. PSD ne abureste cu reforme pe la bugetari. Pentru toti putea sa fie si mai rau, dar minunea e ca suntem salvati. Din 2024. Tot de ei, ca sunt oameni de buna credinta.
Întrucât pachetul se va aplica din 2024, logic nu are nici un impact asupra deficitului bugetar din 2023, adica motivul expres pentru care UE ameninta cu taierea fondurilor europene. Deci, nici o solutie pentru deficitul de 6- pe anul curent. Rezolvam 2024, viitorul, dar nu stim ce facem cu prezentul.
Si chiar în 2024, cu patru rânduri de alegeri, cu presiuni sociale imense, sa operezi o reforma fiscala lucida, la rece, e ceva cu totul utopic. Însa, pe fond, acesta ni se spune ca ar fi pariul Guvernului PSD-PNL. De ce? Cum îndraznesc? Pentru ca multi dintre cei care ne conduc gândesc pe un termen atât de scurt încât pentru ei luna viitoare înseamna peste 10 ani, iar 2024 vine peste alti 100 de ani. Pâna atunci, om vedea ce-o mai fi. Pâna atunci, dau tunuri cât pot! Pensii speciale, functii, prime, sporuri. De pe urma unei asemenea retete „vizionare” a aparut întreaga datorie publica, interna si externa. Multi nu înteleg deloc relatia speciala a banilor cu timpul, cu scadentele, care e mai profunda decât cu ideea sigurantei lor.
Guvernul minte ca amâna „sacrificiul” din 2023 pe anul 2024, mimând controlul, strategia, siguranta prin diferite aranjamente politice. Ne spune, ca într-o farsa proasta, ca a dat o lege ca sa amâne apocalipsa. Întrebarea corecta este: mai poate fi echilibrarea bugetara un proces calculat, administrabil de Guvern sau va deveni un experiment incontrolabil, la mila creditorilor si a pietelor financiare? Vom afla la momentul nepotrivit. Ne pregatim cu mult talent pentru „surpriza”. Înca de la criza precedenta.