Îl cunosc pe carturarul Alexandru Zub înca din anii studentiei, atunci când numele lui era rostit cu discretie, astfel încât referintele la anii recluziunii sa nu reclame explicatii. Iertarea ori fie chiar si simplele scuze nu intrau în cutumele regimului care se autodefinea drept infailibil si detinator al adevarului suprem. I-am citit cartile care apareau într-o cadenta neobosita si am înteles din lectura lor ca nimeni nu te poate obliga sa faci rabat de la crezul adânc moral al profesiei, daca ai caracter, rabdare si nu vrei sa parvii cu orice pret. Toate acestea mi-au dat temeiul sa-l stimez si sa-l caut. Mai apoi i-am câstigat încrederea si chiar prietenia, nu tocmai lesne de dobândit din partea unui carturar deprins cu asceza, exigent cu sine, dar si cu membrii breslei.
În ultimii doi ani, ca urmare a unor probleme de sanatate, domnul academician Alexandru Zub este gazduit, la sugestia si prin bunavointa IPS Teofan, Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, la Centrul de Sanatate de pe lânga manastirea Varatec. Acesta a fost, cu certitudine, cea mai potrivita optiune, având în vedere profesionalismul, daruirea si empatia personalului monahal si laic de la Varatec. Domnul academician îsi continua aici activitatea, reusind sa finalizeze un remarcabil volum de evocari despre perioada detentiei si dupa, sa acorde interviuri, sa primeasca personalitati ale culturii noastre, înalte fete bisericesti, scriitori, colegi de breasla, rude si prieteni.
Aflat la Varatec, domnul academician Alexandru Zub a decis sa doneze cea mai mare parte a impresionantei sale biblioteci de peste 40 de mii de volume, dar si colectiile de presa si periodice, aparatul de lucru, corespondenta cu personalitati culturale din tara si din lume bibliotecii Dumitru Staniloaie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Ele constituie deja fondul Alexandru Zub si vor sta la baza viitorului Centru de Cercetari Umaniste care va purta numele carturarului. Recent, Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Iasilor a dat putere de lege unei hotarâri luate de catre Întâistatatorul sau, IPS Teofan.
Ca unul care am vegheat împreuna cu alti colegi de profesie si membri ai familiei, ca domnul academician sa pastreze legaturile cu toti cei care-l pretuiesc – nu putini, precum se stie – dar si cu institutiile laice ori religioase, ma simt îndreptatit si obligat moral, din pricina unor informatii inexacte aparute în media locale, sa fac unele observatii menite sa aseze adevarul în matca lui fireasca. Prima observatie se refera la aparitia în presa locala a stirii ca domnul academician s-ar fi retras definitiv din viata publica, fapt neadevarat, având în vedere datele pe care tocmai le-am evocat, care marturisesc exact contrariul. În al doilea rând, unele comentarii pot lasa loc speculatiei ca domnul academician s-ar fi calugarit. Banuim o anumita graba în documentare si o posibila asemanare cu cazul Zoe Dumitrescu-Busulenga -maica Benedicta. Domnul academician Alexandru Zub nu a luat o asemenea hotarâre, iar din convorbirile cu domnia sa, pot sa afirm ca nici nu intentioneaza sa o faca. Aceasta nu înseamna ca monahismul nu se bucura de întreaga pretuire a domniei sale, însa o asemenea optiune presupune o pregatire speciala si vocatie.
Toate aceste informatii si comentarii nu îsi propun ritoase exercitii de punere la punct si cu atât mai putin intentia de a alimenta polemici inutile, altminteri contrarii conduitei, filosofiei de viata si spiritului clasic, întemeiat pe masura si echilibrul, care-i definesc personalitatea, opera si viata, în toate împrejurarile, inclusiv sau mai ales în cele tragice. Din tot ceea ce am dedus în urma repetatelor noastre convorbiri, pot întari concluzia ca domnul academician Alexandru Zub ramâne profund atasat crezului, învataturilor, valorilor si istoriei Bisericii Ortodoxe Române. În fine, merita amintit si faptul ca pe masa de lucru a domniei sale se afla un proiect de istorie a Bisericii Ortodoxe Române, iar materialul documentar este deja pregatit. Legaturile temeinice ale domnului academician cu Biserica Ortodoxa Româna nu mai au nevoie, de altfel, de dovezi suplimentare, întrucât sunt parte organica din viata si destinul domniei sale. Cum bine stim din marturiile domniei sale si a celorlalti colegi care au cunoscut experienta Gulagului, în profunzimea credintei crestine ortodoxe, detinutii politici au gasit calea mântuirii, a iertarii, a dreptei judecati, dar si speranta în regenerarea, prin credinta si suferinta a persoanei umane si a neamului românesc martirizat în comunism.
Mihai Dorin este istoric si publicist