Lauda aducem Sfintiei Voastre si ne rugam la Cel de Sus sa va dea numai lumina întrematoare si duh întaritor în credinta si bine vazator al tainelor lumii.
Caci, iata, fuseram la locul de odihna de la Miclauseni si tare ne-am minunat de cum s-au rânduit lucrurile acolo, cu iarba verde si flori de pajiste, cu iasomie si tineret care pregatea jilturi pentru o cununie în aer liber în fata castelului. Si am zis noi, iata, laudat fie mitropolitul nostru, pentru ca pâna la el locul era în paragina de se zvârcoleau în mormânt boiarii vechi care au avut asezamântul si care au ajutat Biserica strabuna la nevoie, dar dupa ce a venit el în scaunul de la Iasi, numaidecât s-au schimbat rânduielile.
Iara si mai mult s-au schimbat acestea dupa ce mitropolitul nostru a facut slujba cea mare la mânastirea din Vorona, tinându-se de mâna cu al doilea statator al Bisericii Ortodoxe ruse, Hilarion, si multime mare s-au strâns acolo, uitându-se la cei doi ierarhi si facând inchinaciune catre Domnul. Gasitu-s-au însa si vreo câtiva care au prins a cârti si a spune ca, iata, din aceasta cauza mitropolitul nostru nu vrea sa ocarasca în gura mare pe conducatorul muscalilor, pentru ca a navalit în tara sora în credinta si prietena de la granita noastra dinspre miazanoapte.
Dar noi le-am zis “Puschea pre limba! si Piei, Satana!”, ca mitropolitul nostru are inima suparata si se roaga într-una pentru ca Domnul sa-i faca facatori de pace iar nu de razboiu pe capetele încoronate si ca amaraciunea sa si postul negru nu au hotar când vede razboiul între frati si vrajba dintre neamuri. Atâta doara ca nu spune astea în gura mare, ci numa în gândurile sale, ca sa nu întinda zavera, stiut fiind ca vorba ierarhului merge repede si poate sa tulbere pe cei necredinciosi.
Si acum, cu iertare, despre treburi gospodaresti
Iara stând noi în fata castelului de la Miclauseni, unde câteodata se gasesc alivanci la vânzare si apa de iasomie, am zis ca numaidecât sa aducem la stiinta Sfintei Voastre ce bine ar fi ca de la poarta de la intrarea în gradina si pâna la conac sa se puna din loc în loc niste împletituri din nuiele, pentru ca tineretul din ziua de astazi sa zvârle acolo hârtia de la alivanca, burduful de la apa sau alte necuratenii care se întâmpla.
Iara despre locurile unde stau la adastare masinoaiele credinciosilor si alte daradaici cu care merge lumea, este bine a se face loc separat si însemnat anume, ca sa nu se iste cearta, ca cine intra si cine nu la castel, fiindca lumea cârteste, ca de ce au unii întâietate si zice ca nu este regula acolo si ca-i pidosnicie.
Iara cei care cârtesc si spun ca mitropolitul nostru face diferenta între credinciosi, dând la unii hrisov învelit în pielicica de bivol, cu sfânta Biblie înlauntru, în vreme ce la altii numa cu agheasma si ulei pe frunte, dara acelora asa le spunem numaidecât: “Puschea pre limba!”.
Despre multe s-ar mai putea face vorbire, Sfintia Voastra, dar noi deodata plecam capetele la pamânt, ca nu se cuvine sa luam din timpul ierarhului decât ceea ce este la mila sa si la îndurarea Domnului nostru în veac si acum, amin!
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.