Acuzat de evaziune fiscala si primind o pedeapsa drastica în prima instanta, un iesean a reusit sa obtina reducerea acesteia în apel. O parte a faptelor se prescrisese, cu privire la valoarea totala a prejudiciului, judecatorii aveau dubii, iar inculpatul avea dreptul sa fie judecat sub imperiul unei legi mai blânde. Putin a lipsit de altfel ca acuzatul sa scape fara nicio pedeapsa. Sentinta a fost pronuntata cu doar doua zile înaintea împlinirii termenului de prescriptie generala.
Ioan Stanescu a fost trimis în judecata în urma cu patru ani, fiind acuzat ca adusese bugetului statului un prejudiciu de aproape 1,5 milioane euro. Stanescu era administratorul unei firme al carei obiect principal de activitate era comertul cu ridicata a metalelor si mineralelor metalice. În aceasta calitate, el ar fi înregistrat în contabilitatea firmei achizitii fictive de la 9 societati, în cuantum total de 25,17 milioane lei. „Clientii” erau de altfel firme fantoma, administratorii oficiali ai acestora fiind oameni care habar nu aveau de activitatea societatilor pe care teoretic le conduceau. Firmele partenere nici macar nu aveau obiecte de activitate compatibile cu cel al firmei lui Stanescu. Una se ocupa cu intermedierea în comertul cu textile, confectii din blana si articole din piele, alta comercializa cu amanuntul ceasuri si bijuterii, iar alta vindea produse alimentare, bauturi si tutun.
Anchetatorii au stabilit ca Stanescu se sustrasese de la plata impozitului pe profit si TVA, anchetatorii stabilind un prejudiciu total de 5,6 milioane lei, echivalentul a 1,3 milioane euro. Ancheta a fost îngreunata de lipsa actelor din contabilitatea firmei lui Stanescu, acestea neputând fi gasite. În timpul procesului, a fost întocmit si un raport de expertiza contabila care a stabilit chiar un cuantum mai mare al prejudiciului, acesta fiind apreciat la suma de 1,5 milioane euro, respectiv 7,4 milioane lei.
În prima instanta, Tribunalul l-a condamnat pe Stanescu la 9 ani si 6 luni de închisoare, acestuia interzicându-i-se totodata sa mai ocupe functia de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al vreunei societati comerciale. El a fost obligat si la plata a 5,6 milioane lei catre Fisc.
Sentinta a fost contestata de reprezentantii Fiscului, care au cerut recunoasterea prejudiciului de 7,4 milioane lei. Oricum, actiunea era mai mult formala. Stanescu nu detinea bunuri care sa poata fi executate, astfel încât oricare ar fi fost valoarea prejudiciului, probabilitatea de recuperare a sa era practic egala cu zero. Sentinta Tribunalului a fost atacata si de Ioan Stanescu. Acesta a afirmat ca o parte a marfurilor achizitionate, în valoare de 13,2 milioane lei fusese revânduta unei societati din Bacau. Chiar Fiscul local sechestrase la firma respectiva marfa de 6,46 milioane lei, provenita de la societatea lui Stanescu. Prin urmare, achizitiile fictive de care era acuzat aveau o valoare mai mica, iar prejudiciul era si el mai redus. În cârca lui Stanescu fusese pus un prejudiciu de 1,2 milioane lei nejustificat. Însasi valorile diferite ale prejudiciului, cea stabilita de anchetatori si cea stabilita de expertul contabil în prima instanta reprezentau un element de dubiu cu privire la faptele lui Stanescu.
Argumentele apararii au fost acceptate de magistratii Curtii de Apel, acestia constatând si ca raspunderea penala pentru o parte a faptelor comise de Stanescu se prescrisese. Miercurea trecuta, judecatorii si-au pronuntat sentinta definitiva, Stanescu fiind condamnat la 5 ani si 6 luni de închisoare. Sentinta a fost pronuntata practic în ultimul moment posibil. Termenul de prescriptie s-ar fi împlinit peste doua zile. Daca în loc sa ia decizia finala, judecatorii ar fi acordat înca un termen de judecata, Stanescu ar fi scapat nepedepsit.