„The richness of life lies în memories we have forgotten.” („Bogatia vietii e în memoriile pe care le-am pierdut.”) Cesare Pavese
Nu am putea fi nimic fara ea. Desi la prima vedere o noutate continua ar putea sa para o binecuvântare (ar disparea orice urma de rutina) este dintre cele mai mari blesteme pe care le-am suferi. Este atât de neconceput încât este aproape imposibil sa ne imaginam o viata fara ea. Vorbesc despre memorie si tot ce înseamna functionarea ei pentru noi. Suntem atât de norocosi ca creierele noastre pastreaza ce si cine ni se întâmpla zi de zi încât am considerat-o, aproape toata istoria noastra ca este perfecta. Mai ales daca am avut ocazia sa cunoastem un om cu memorie „de elefant” sau eidetica, cum se numeste stiintific.
Si totusi, în contemporaneitate am început sa întelegem ca memoria umana este departe de a fi perfecta. Primele indicii foarte relevante au venit de la martorii a diverse accidente. Oamenii de stiinta au observat atunci ca acelasi fir de evenimente este chiar foarte diferit de la martor la martor. Si nu doar în sensul disparitiei inevitabile a unor detalii, ci mai ales în entuziasmul si imaginatia debordanta cu care creierul completa si adnota memoria efectiva, partial stearsa.
De la o cearta crunta despre cine a rezervat o vacanta dezastruoasa, pâna la amintirile foarte diferite ale unei nunti glorioase, evenimentele din trecut pot ajunge sa fie amintite gresit. Dar acum cercetatorii spun ca inclusiv amintirile foarte recente pot contine erori.
Oamenii de stiinta care exploreaza capacitatea noastra de a ne reaminti forme spun ca oamenii pot face greseli dupa doar câteva secunde – un fenomen pe care echipa l-a numit iluzii de memorie pe termen scurt.
„Chiar si pe termen scurt, memoria noastra ar putea sa nu fie pe deplin de încredere”, a spus dr. Marte Otten, primul autor al cercetarii de la Universitatea din Amsterdam. „În special atunci când avem asteptari puternice despre cum ar trebui sa fie lumea, când memoria noastra începe sa se estompeze putin – chiar si dupa o secunda si jumatate, doua secunde, trei secunde – atunci începem sa completam în functie de asteptarile noastre.”
Otten si colegii au remarcat ca cercetarile anterioare au aratat ca, atunci când oamenilor li se prezinta o litera rotita sau cu o imagine în oglinda, adesea raporteaza ca au vazut litera în orientarea ei corecta. Desi acest lucru fusese anterior atribuit faptului ca participantii vedeau gresit forma, Otten si colegii au avut îndoieli. „Ne-am gândit ca este mai probabil sa fie un efect de memorie. Asa ca ai vazut-o corect, dar de îndata ce o scrii în memorie, lucrurile încep sa mearga prost”, a spus Otten. Si au pornit un studiu care demonstreaza exact acest lucru. Memoria noastra începe sa piarda din datele reale si, mai mult, sa completeze cu ce crede ea ca e potrivit, foarte repede dupa ce s-a format. Înca o aroganta pe care ar trebui sa o temperam.
Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi