Acum, în zilele în care sarbatorim Nasterea Pruncului (si când te gândesti ca Pruncul s-a nascut într-o iesle, adica în afara Sistemului, îmi zice pe Facebook prietenul Florin Baicu) si în zilele acestea, când s-au taiat porcii, m-am gândit sa va scriu o istorie de pe vremea ceea cu porci.
În timpul lui Ceasca, la Tomesti exista un combinat de crestere a porcilor. De fapt, doua: unul intercooperatist si unul de stat. Ce bine era pe vremea Tovarasului, spun multi sateni, gândindu-se cu nostalgie în primul rând la combinatele respective, unde lucrau vreo 200 de persoane din comuna (vorba lui Marin Sorescu: iesiti din comuna) daca nu mai multe, si de unde se furau porci la greu, mai ales godaci.
Parca cine mai stia câti fata o scroafa? Veterinarii si directorii furau si ei, cu masina, muncitorii – sub pulpana hainei. Se luase masura, tocmai ca sa nu se mai fure purcei, ca acestora sa li se taie coditele la nastere. Te prindea acasa cu un purcel fara învârtecusul cozii – gata, era de la combinat, din cel furat. Cautau muncitorii un purcel cu codita, din cel scapat cu codita netaiata – ca sa-l poata fura.
Ca sa nu mai vorbim de carnea furata de la „porcarie”, asa ziceau oamenii, adica de la combinat, si vânduta la oameni prin sat, ba si pe la Iasi. Daca aveai o inspectie de grad, cum mi s-a întâmplat mie, trebuia sa dai o masa tovarasilor inspectori. Si ce fel de masa? Cu carne de porc, de buna seama, de la combinat. Am primit 10 la o astfel de inspectie, mai ales dupa ce am umplut masinile tovarasilor inspectori cu fleici de porc. Ehei, ce vremuri: 10 cu carne de porc!
„Aha – îmi zicea câte un tov. profesor când îmi dadeam gradele în învatamânt – tu esti de la Tomesti, acolo de unde vine carnita de porc.” „Si slaninuta”, mai adauga cu apropo câte un domn inspector înghitind în sec. Se întelege ca am ostoit dorintele profesorale si inspectoriale.
Sa traiasca V., acolo unde este, ca a murit, sarmanul, care mi-a facut rost de carne. Si mult stimatul si iubitul tovaras Nicolae Ceausescu, desigur, sub regimul caruia se petrecea halimaua asta. Dreptu-i, dupa aceea n-au mai fost nici de unele. Prin 92-93 s-a desfiintat combinatul.
Am mers la „porcarie” la o anumita ora, stabilita între noi dinainte, V. a venit cu o dubita si mi-a azvârlit peste gard pachetele cu carne. Le-am adunat din sant si… la buna vedere. Banii, bunînteles, îi platisem dinainte.
Furau toti. Îmi povestea vara-mea, care a lucrat acolo, ca la un moment dat s-a pus problema ca oamenii din echipa ei sa-si aleaga un sef. Si zice un politruc venit de la Iasi: „Sa alegeti un om integru, cinstit, fara pata…” Care cinstit? Ca toti furau ca-n codru. Dar acuma de unde sa mai furi? zice vara-mea. Toti trag mâta de coada. În fine, nu vreau sa fac consideratii despre cât fura românul, de ce, cât de cinstit sau necinstit este. Ma plictisesc vorbele astea batucite si fara rost, dupa mine. Care vreti, ascultati politicienii nationalisti pentru asta, pe Sosoaca sau pe Simion.
Femeile îsi înfasurau carnea în jurul mijlocului pe sub rochii sau halate. Nimeni nu le controla. Au încercat unii paznici, dar barbatilor le-a sarit mustarul: „Ce ai, ma, cu fimeia me!? Nu ti-i rusine?” Unele femei, saracele, fiindca era congelata carnea, au racit „jos” si au ajuns la spital. Deh, si hotia îsi cere tributul ei.
Erau niste doctori veterinari la combinatul de porci, cu vreo doi facusem armata (ati înteles sper: cu veterinarii facusem armata, nu cu porcii), tot mai grasi. Sa nu-i mai recunosc! Pesemne umblând mereu printre porci, halind mai mereu friptura de porc, capatasera si ei o figura porcina, cu burti rotunde, lasate, cu gusi revarsate, cu ochii în osânza. Parca si glasul li se ascutise si devenise porcin. Stiti, când e porcul obraznic ca nu-i dai destula tarâte. Ridica sfârla si: guit! guit! Doamne! Nu mai ramânea decât sa-i chemi: gâtî-gâtî. Unii dintre ei si la comportament nu erau departe de porci. Erau din aia care rastoarna troaca cu laturi exact ca porcii.
Cu toate ca se fura ca-n codru, combinatul era bine merci. Se depasea planul, chit ca se raportau cifre fictive, iar porcii cu codita intrau în gospodariile satenilor. În tot satul se auzea vitait de porci taiati si se simtea miros de friptura. Ziceai ca satu-i infestat cu tulpina Omicron, „tulpina îngrijoratoare”, cum zice OMS. Tin minte de o doamna profesoara. Îi spunea uneia Ileana, care lucra la combinat: „Mai, Ileana, dar o bucata de carne ceva?” „Nu stiu, doamna, nu stiu”. Ca Ilenei îi era frica ca nu cumva profesoara sa fie „ciripitoare” si s-o dea în gât. „Nu stii, nu stii, dar în tot satul miroase a friptura de porc”, i-o taia cu ciuda proafa.
Ca asa era pe vremea aia, frate. Vorba lui Catavencu: „Ca România sa fie bine si tot românul sa prospere”.
Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist