„Creierache ma cicaleste, de luni bune, asa – ’Ba, tu esti cam agramat! Ma-ta te batea cu dulapul când faceai analize sintactice si morfologice în gimnaziu. Întreaba si tu, ba, un specialist daca titlul asta, Conversatie la Cerebrala, suna normal în româneste ori nu! Nu de alta, ba psihoterapeutule, dar Eu sunt eroul cartii si n-am chef, ba, sa fiu asociat cu analfabetismul tau proverbial.’ Prin urmare, domnule decan, iata-ma! Va întreb – ce credeti?”
M-a sunat în pandemie profesorul de Psihologie Clinica Trabandon Zgîtita. „Domnule decan”, mi-a spus el cu precipitare în glas, nelasându-mi timp sa precizez ca nu mai sunt, de câtiva ani, în functia respectiva, „pe parcursul pandemiei, am dezvoltat o teorie stiintifica. Intentionez sa o transform în carte, dar am anumite ezitari asupra titlului. Mi-as dori ca volumul sa se cheme Conversatie la Cerebrala. O parafraza, desigur. M-a inspirat romanul lui Llosa, Conversatie la Catedrala. Nu prea îmi dau seama daca suna bine în limba româna. Dumneavoastra, ca întâistatator al domeniului filologic (reactia de respingere a leadership-ului atribuit de Zgîtita mi-a fost inhibata din nou chiar de straniul apelativ de întâistatator), ma puteti consilia. Va rezum filosofia cartii, ca sa întelgeti contextul. În deschidere însa, o observatie de data recenta – am primit deja confirmarea valabilitatii ipotezei mele de lucru! Mi-a oferit-o un caz interesant, petrecut nu demult. Un domn s-a vaccinat împotriva COVID-ului, si-a facut si rapelul, iar apoi, cum-necum, a izbutit sa-si administreze si a treia doza de Pfizer. L-au prins. Senin, a declarat ca a actionat cu buna stiinta, ba ca planuia sa-si inoculeze si a patra injectie, si altele, de vreme ce platforma nu îl respingea. Motivul? S-a simtit excelent dupa fiecare inoculare. În plus, serul i-a readus vederea si auzul de odinioara. L-au trimis la Psihiatrie…”
Dupa un moment de respiro, în care eu am îngaimat – „Stiti, nu mai sunt de…”, Trabandon a revenit cu elan, retezându-mi orice initiativa: „Domnule decan, omul în cauza nu e nebun! El doar a aplicat concluziile dialogului pe care îl avusese, în prealabil, cu Creierul Independent. Va rog sa va reprezentati acest Creier Independent cu majuscule, deoarece constituie conceptul central al teoriei mele! De la Freud si Jung, pâna la Neurologia moderna, ne mândrim ca universul nostru cerebral este mai mare decât reusim sa constientizam. Ca am fi, cu alte cuvinte, mai sofisticati decât parem, ca ar exista o activitate complexa a materiei cenusii ce nu poate fi controlata de individ – autonoma, suprastructurala. S-au folosit tot felul de termeni pentru definirea segmentului psihic în chestiune – id, subconstient, inconstient, memorie colectiva etc. Idiotenii! De ce? Întrucât toate sugereza ca amintitul component ar fi obscur, ascuns si, ca atare, necunoscut. Sau ne(re)cunoscut. Eu, dimpotriva, îl consider cunoscut si recunoscut cu asupra de masura! E partenerul nostru de conversatie cel mai important. Prin El realizam adevarata Conversatie la Cerebrala si, pe baza acesteia, ne manifestam ulterior în viata de zi cu zi. Îi urmam recomandarile întocmai! L-am numit Creierul Independent si L-am pus în pozitia de nucleu al existentei. L-am absolutizat. L-am deificat.”
„În izolarea generata de pandemie, oamenii si-au întetit dialogurile cu Dumnealui… Sa adaug un detaliu! El, Creierul Independent, ne arunca adevarul în fata, iar noi nu ne suparam. E singurul din lume caruia Îi permitem o astfel de libertate. Fiindca, va repet, Îi acordam încredere!… Acum sa revenim la personajul hiper-vaccinat! Pentru mine ramâne evident faptul ca barbatul avusese conversatii interminabile (la Cerebrala) cu Creierul Independent, în care Ala s-a stropsit la el, repetându-i aspru – ’Ba orbeata, ba surdulica, ia masuri, ba, fa ceva nemaipomenit, ca ai sa mori gaina chioara si surda în cotet!’ Nemaipomenitul s-a ivit din singularitatea epidemiei. Vaccinându-se, insul a urmat sfatul infailibil al Creierului Independent si si-a recapatat vederea si auzul. Sa luam si situatia opusa, a antivaxerului conspirationist! Astuia, Creierul Independent i-a mârâit toata viata – ’Ba, tu esti prost! Au loc miscari în lume pe care, în simplitatea ta, nu le pricepi. Fa ceva nemaipomenit ca sa nu mori prostan, husene!’ Nemaipomenitul lui a fost aceeasi pandemie. Tipul a refuzat sa mai fie fraierit de smecherii planetei. A devenit conspirationist, demonstrându-i lui Nea Creier Independent ca s-a desteptat, ca întelege masinatiunile. Sa luam si cazul meu! Creierache ma cicaleste, de luni bune, asa – ’Ba, tu esti cam agramat! Ma-ta te batea cu dulapul când faceai analize sintactice si morfologice în gimnaziu. Întreaba si tu, ba, un specialist daca titlul asta, Conversatie la Cerebrala, suna normal în româneste ori nu! Nu de alta, ba psihoterapeutule, dar Eu sunt eroul cartii si n-am chef, ba, sa fiu asociat cu analfabetismul tau proverbial.’ Prin urmare, domnule decan, iata-ma! Va întreb – ce credeti?” „Domnule Zgîtita”, am raspuns cu voce stinsa, „vreau sa va ajut, însa s-a declansat o conversatie teribila în mansarda, adica, ma scuzati, la Cerebrala mea, între Creierul Independent al fostului impetuos decan si Cel al actualului simplu profesor. Aud apelative groaznice, precum ’ba prostane, ba orbeata, ba husene’. Au, au, au, au! Creierul Decanal tocmai i-a tras un cap în gura Creierului Profesoral.”
Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi