Pentru prima oara de la ultimul razboi mondial se face distinctia clara între barbati si femei, barbatii revenind practic peste noapte pe locul principal, acela pe care îl abandonasera, de protejare a cuibului, a familiei, a tribului. Barbatilor li se cere din nou sa fie puternici (oare mai stiu cum se face asta?), inventivi, murdari, violenti, nemilosi. Lumea vrea ca ei sa devina iarasi criminali si martiri în numele binelui si dreptatii.
De la al Doilea Razboi Mondial încoace imaginea si importanta barbatului în lume s-a diluat puternic, femeia ocupând pas cu pas fiecare loc ramas liber. Gradul de civilizatie a crescut, prioritatile oamenilor s-au schimbat, cele necesitând forta fizica, specifica barbatului, fiind din ce în ce mai putine. Barbatul, la rândul lui s-a adaptat, a devenit mai moale, mai blând, mai întelegator, mai putin violent si autoritar. Mai putin priceput la lucruri practice pe care înainte doar el le stapânea. Din aceste cauze, pe alocuri a cazut chiar în dizgratie, fiind asimilat cu o fiinta învechita, ca un fel de dinozaur înca viu. Cu alte cuvinte, a fost trecut în rezerva…
Femeia, de cealalta parte, a capatat aripi, descoperind parca peste noapte ca poate face cu brio aproape tot ce putea face „celalalt”. A devenit pilot de avion, muncitor pe santier, soldat în armata de poligon, inginer, explorator, rugbist, pompier s.a.m.d. Cercetatorii au aflat deodata ca ea are o inteligenta cel putin la fel de mare ca a sexului opus, ba chiar si mai mare. Si o rezistenta pe masura. Au existat voci din ce în ce mai puternice care vorbeau despre desuetudinea barbatului în lumea moderna, despre inutilitatea sa în contextul în care chiar si reproducerea se poate face fara prezenta lui fizica, despre disparitia lui totala…
Una peste alta au aparut ca un lucru firesc miscarile de tipul MeToo care s-au conturat ca adevarate revolutii de rasturnare a dictaturii masculine abuzive, violente, primitive, dizgratioase, necivilizate, obsedate mereu de sex. Barbati care pâna mai ieri erau vazuti ca simboluri de frumusete, conduita, talent, inteligenta astazi sunt huliti la scena deschisa din cauza unor scandaluri din trecut care au dezgropat practic mortii. E posibil sa fi fost adevarate, dar semnificatia acestor razbunari este una mult mai mare si mai profunda, ele demonstreaza faptul ca societatea actuala si-a schimbat încetul polii devenind din paternala, în profund si agresiv maternala.
Colac peste pupaza (scuze de termen, dar s-a potrivit!) miscarile în favoarea identitatii de gen au pus si mai mult paie pe foc, smulgând alti masculi din turma din ce în ce mai mica a bizonilor. De parca nu ar fi fost suficient ca sunt atacati din toate partile de „modernism”, o parte dintre ei s-au dat cu dusmanul si au devenit transsexuali. Au refuzat practic barbatia si au dat-o la câini. Au preferat sa nu aiba nimic… O alta parte, bulversati de atacurile repetate ale culturii „diversitatii”, hipnotizati de mirajul sirenelor de tot felul, dar si dezamagiti ori speriati de spectrul armatei feminine/ feministe pretentioase care avansa din ce în ce mai mult, au cautat o varianta mai simpla, mai la îndemâna (scuze iarasi de termen, si el s-a potrivit), fara prea multe batai de cap, mai confortabila si au intrat în legiunea straina a homosexualitatii, luptând pe baricadele libertatii absolute, cu steagul în culorile curcubeului atârnat de teava tunului…
Si, dintre cei ramasi, extrem de multi s-au lasat influentati de cântecele ce se auzeau din ce în ce mai tare si mai seducator din tabara femeilor, de pretentiile lor din ce în ce mai mari si mai sofisticate pentru a-i accepta lânga ele, si au început sa îsi piarda din trasaturile specifice genului. Juni falnici, cu sângele fierbinte au început sa se dedea la obiceiuri specific feminine: si-au ras parul de pe tot trupul în afara de cel de pe cap, si-au facut manichiura si pedichiura, au început sa le fie rusine de mirosul lor specific de testosteron si au apelat din ce în ce mai frecvent la produse care sa mascheze ori sa inhibe aceste „neajunsuri”, care pentru perechile lor nu erau placute, cum ar fi parfumuri, creme, lotiuni etc. Mândrete de barbati, cu alte cuvinte, au devenit pe jumatate femei, rasi la subsuori, pe brate, piept, picioare, si între picioare, pensati, machiati, mirosind a flori de câmp, purtând haine care sa le evidentieze ca si la femei partile frumoase, fine. Gusturile lor s-au schimbat si ele ajungând, ca si femeile, sa fie scârbiti de propriile secretii si dorinte ascunse. Astazi barbatii îsi schimba chilotii si tricoul zilnic, sa nu cumva sa „puta ca niste porci”, sunt în pragul lesinului si a rusinii daca simt mirosul propriei sudori. Sunt delicati, tandri, pupaciosi, se sperie usor, plâng repede, obosesc repede, nu rezista la stres, sunt bolnaviciosi, sensibili la multe lucruri, speriosi ca niste copii, nu suporta durerea, sunt mai lasi ca femeile, evita violenta pâna la umilire.
De ce sa n-o recunoastem, barbatul modern a devenit practic muiere…
Da, turma de zimbri semeti care cutreiera meleagurile Terrei cu pieptul dezgolit, paros si mirosind a transpiratie sanatoasa a fost izolata în stepa siberiana si jungla africana. Cine ar fi crezut ca va veni o zi când va rasuna, dupa atâta timp, din nou trompeta chemarii la oaste, la lupta a acelor animale amortite, izgonite de istorie? Femeile nu au anticipat asta, pentru ele a fost cea mai mare si neplacuta surpriza, au crezut ca i-au convins pe toti, pentru totdeauna, ca au luat cu totul în mâna frâiele istoriei. Toate sunt în stare de soc. Cum de l-au uitat pe Putin!…
Acum, pentru prima oara de la ultimul razboi mondial se face distinctia clara între barbati si femei, barbatii revenind practic peste noapte pe locul principal, acela pe care îl abandonasera, de protejare a cuibului, a familiei, a tribului. Barbatilor li se cere din nou sa fie puternici (oare mai stiu cum se face asta?), inventivi, murdari, violenti, nemilosi. Lumea vrea ca ei sa devina iarasi criminali si martiri în numele binelui si dreptatii.
Când am auzit prima data stirea despre legea martiala la ucraineni am ramas uimit. Nu mi-am revenit câteva zile. Pâna atunci învatasem si asimilasem cu totul ideea ca nu exista diferente între barbati si femei, ca ambii sunt capabili sa faca aceleasi lucruri, în exact acelasi mod, la exact aceleasi standarde, în perfecta armonie, si dintr-o data, la greu, la ananghie, sub asediu, între tipete si disperate, când moartea taie cu coasa în stânga si în dreapta, femeile sunt lasate sa plece, iar barbatii sunt chemati la arme. Discriminarea e cât casa! Corectitudinea politica a fost ucisa de o simpla schija! Si era atât de mare si frumoasa…
Cine sa lupte, oameni buni, fatalaii acestia? Muierile acestea cu excrescente inutile între picioare, sau, cum ar spune altele, aceste prelungiri inutile ale sexului? Baieteii acestia speriati pe care i-ati învatat atâtia ani, i-ati batut la cap, ca sunt badarani, ca nu stiu sa manânce civilizat, ca râgâie la masa, ca miros a acru de dimineata pâna seara, ca nu stiu sa tina în mâna un buchet de flori, ca nu stiu sa se îmbrace, ca nu stiu sa potriveasca culorile la haine, ca nu au gusturi la mobila, ca amesteca mâncarea, ca sforaie, ca nu-si schimba chilotii s.a.m.d. sunt acum, dintr-odata, buni la ceva? Serios?!
Unde sunt teoriile acelea nesfârsite cu egalitatea între sexe în absolut tot ce misca? Zeci de ani de zile de proteste, de stindarde fluturate în vânt cu furie: lasati femeile sa mearga cot la cot cu barbatii! Am auzit atâtea dispute ca ametesc numai când ma gândesc. Iar acum, totul e sters cu buretele. Incredibil! Lasati barbatii sa iasa din Ucraina, daca vor, nu-i mai tineti cu forta, cum i-ati crescut, asa sa îi aveti! Sa lupte femeile puternice, neînfricate si invincibile… Unde-i dreptatea si egalitatea pentru care ati luptat?
Briscan Zara este scriitor si publicist