La sfârsitul lui februarie se anunta mare miting mare organizat de AUR împotriva guvernantilor. Am putea afla atunci nu cât de simpatizat este George Simion, ci cât de detestata a ajuns sa fie actuala clasa politica.
Sa recunoastem: AUR si George Simion au dinamizat (dinamitat?) jalnica viata parlamentara! Ca sa fiu sincer, ma saturasem de glumitele penale ale alesilor pesedisti, de fatarnicia liberalilor, de diletantismul userist si de eleganta perversa a UDMR. Daca în lumea civilizata parlamentul a ramas o tribuna a dezbaterilor scânteietoare, generatoare de idei marete, la noi s-a transformat într-un cimitir al sperantelor, ce duhneste de la sapte poste a coruptie.
Pâna la asaltul AUR asupra Casei Poporului percepeam Parlamentul României ca pe un liceu agro-industrial de pe vremuri, dar unul de cea mai joasa speta, uitat de autoritati prin cine stie ce coclauri. Chiar si acolo însa gaseai doi-trei baieti capabili, victime ale unui concurs nefast de împrejurari, plus câtiva elevi ce se straduiau sa învete daca nu carte macar ceva meserie. Majoritatea o formau însa cei saraci cu duhul, ce aveau sa mosteneasca, gratie originii sanatoase, pamântul. Nici pâna astazi nu stiu daca asa se nasteau ori daca reprezentau mai degraba rezultatul unui triplu dezinteres: din partea familiei, a scolii/statului, a lor însisi. Cu exceptiile de rigoare, eu înclin spre a doua varianta. În orice caz, recomandabil era sa nu ai niciun fel de asteptari de la ei. E adevarat ca, la fel ca în toate scolile, exista si aici un grup de smecherasi, deloc prosti, dar preocupati de probleme ce transgresau cu mult neinteresanta (pentru ei) viata de liceu. Unii dintre acestia se pregateau asiduu pentru puscarie.
Dupa victoria umilitoare a AUR împotriva fortelor de ordine ce ar fi trebuit sa apere Parlamentul României pâna la ultima suflare si fuga disperata a alesilor celorlalte partide, am avut o revelatie. Forul Legislativ aduce acum, dupa alegerile din 2020, mai mult cu o scoala de corectie de pe timpuri, ticsita de infractori juvenili. Folosesc termenul „juvenil” nu în acceptiunea lui consacrata (tânar, tineresc), ci în sensul unei incomplete dezvoltari intelectuale.
Meritul de neconstestat al lui George Simion este acela de a fi dezvaluit alegatorilor, prin tembelele sale iesiri la rampa, nu doar ce caracude trimitem în Parlament, ci mai ales ce se întâmpla într-un stat atunci când nu sunt respectate legile. AUR si liderii sai înfierbântati constituie emanatia perfecta a unei societati dezaxate în care fiecare face ce „vrea” muschii lui. Doar ca, pentru prima oara, boala afecteaza extrem de grav si Parlamentul României. Acum, lipsa de nesiguranta, mitocania si jegul de pe strada, efecte ale dispretului fata de reguli, au patruns si în Forul Legislativ, punând în pericol profitabila lenevie a marilor trântori politici.
Asemenea noului venit în lumea interlopa, Simion cauta sa-i provoace pe ceilalti golanasi, pentru a-si demonstra adevarata forta. E foarte posibil ca, inspirat de propria tabara si impulsionat de ovatiile alegatorilor coplesiti de grijile unui trai tot mai mizerabil (în opozitie cu opulenta penala a politicienilor), liderul AUR sa sara la gâtul tuturor, chiar si al amicilor pesedisti, devenind incontrolabil. La cum merg lucrurile în Tara, o încaierare generala în Parlament pare doar o chestiune de luni.
La sfârsitul lui februarie se anunta mare miting mare organizat de AUR împotriva guvernantilor. Am putea afla atunci nu cât de simpatizat este George Simion, ci cât de detestata a ajuns sa fie actuala clasa politica. Se sparge gasca?