Numele Parcului Triglav deriva de la Vârful Triglav (Monte Tricorno în italiana) din Alpii Iulieni, cel mai înalt din Slovenia (2864 m). Potrivit unei legende locale, acest vârf spectaculos a fost denumit dupa zeul slav Triglav, echivalentul Sfintei Treimi. Triglavul este un simbol national, motiv pentru care forma stilizata a muntelui compune stema Sloveniei, se regaseste pe steagul national, precum si pe o multime de suveniruri locale. Se spune ca fiecare sloven are datoria sa urce Triglavul macar o data în viata.
În vara aceasta, pasii vacantei m-au purtat în Slovenia („tara slavilor”), o tarisoara ce se întinde pe o suprafata de 20.273 km2, cu o populatie cam cât Bucurestiul (2,07 milioane de locuitori). Ca mai toate statele din Europa Centrala si de Est, si Slovenia a avut o istorie complicata, fiind pe rând parte a Imperiului Roman, Bizantin, Carolingian, Sfântului Imperiu Roman, Monarhiei Habsburgice, Republicii Venetiene. Locuitorii acestei tari s-au hranit de-a lungul istoriei de la mai multe culturi (romana, slava si germana) cu influentele catolice si luterane.
Autodeterminarea a obtinut-o în anul 1918, când a cofondat alaturi de vecinii sai Statul slovenilor, croatilor si sârbilor, devenit Regatul Iugoslaviei în 1929. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (1945), Slovenia a fost membra fondatoare a Republicii Populare Federale Iugoslavia (redenumita în 1963 „Socialista”) sub bastonul maresalului Iosif Broz Tito. Pentru cititorii mai tineri reamintesc ca Iugoslavia a avut un statut mai aparte în cadrul lagarului comunist. Aceasta republica federala nu a aderat la Pactul de la Varsovia. Mai mult decât atât, sub conducerea lui Tito a fondat asa-numita „Miscarea de Nealiniereˮ alaturi de state ca India, Egiptul s.a., un fel de tampon geopolitic între NATO (înfiintat în 1949) si Pactul de la Varsovia (înfiintat în 1955). Aproape jumatate din statele membre ONU fac parte actualmente din aceasta Miscare de Nealiniere.
Dupa prabusirea comunismului în Europa Centrala si de Est, Slovenia a avut una din cele mai spectaculoase traiectorii politice, sociale si economice. S-a desprins din federatia iugoslava în anul 1991. A aderat la NATO si UE în 2004. Este primul stat fost comunist care adopta moneda Euro în 2007 si tot în acest an intra în spatiul Schengen. În anul 2010, Slovenia devine membra a OCDE, asociatie a celor mai dezvoltate state. Conform Eurostat, în 2022, Slovenia înregistra un PIB per capita de 92- din media UE, fiind cea mai prospera dintre fostele state comuniste, plasându-se ca nivel de dezvoltare economica imediat dupa Italia care are un PIB per capita de 96- din media UE.
Foarte interesant este si faptul ca, potrivit acelorasi date furnizate de Eurostat, Cehia, Slovenia si Polonia sunt statele cu ponderea cea mai mica a populatiei în risc de saracie sau excluziune sociala. Un sloven câstiga în medie peste 30.000 euro pe an, pe când un român circa 13.000 de euro pe an. Ca sa nu mai lungesc vorba, Slovenia este o tara mica, prospera, frumoasa, linistita, despre care nu auzi lucruri negative în presa internationala. Se învecineaza cu Italia spre vest, Austria spre nord, Ungaria spre nord-est, Croatia spre sud-est si are o mica iesire la Marea Adriatica spre sud-vest. Are un relief predominant muntos, cu un bazin hidrografic bogat, clima continentala, cu accente alpine si submediteraneene. Jumatate din suprafata aceste tari este acoperita cu paduri, fiind a treia cea mai împadurita tara din Europa. Fericiti sunt copacii Sloveniei care n-au avut de a face cu drujba, dar si locuitorii acestei tari care au grija de mediul în care traiesc!
Am plecat spre Slovenia cu masina, într-o zi de vineri, pe la ora 16:00 si am parcurs un drum lung, obositor, de 1350 de km (Iasi – Dej – Satu Mare – Budapesta – Maribor – Ljubljana – Mojstrana). Daca am avea operationala autostrada A8 Iasi-Tg.Mures, probabil, în circa 12 ore am putea ajunge la Ljubljana. Altfel, problema e cu traversarea României care-ti pune greu la încercare rabdarea. Numai la Podul Iloaiei am zabovit o ora. Sa nu uit si de aglomeratia din Punctul de trecere a frontierei din Satu Mare spre Ungaria, moment în care l-am „blagoslovitˮ pe cancelarul austriac Karl Nehammer, dar si pe bravii nostri politicieni carora le datoram amânarea aderarii la spatiul Schengen.
În drum spre Mojstrana am facut o pauza în Bled unde am admirat apele cristaline ale lacului alpin cu acelasi nume, în mijlocul caruia se afla o insulita cu o biserica. Lacul Bled se afla la 35 km de Aeroportul International Ljubljana si la 55 km de capitala Sloveniei, Ljubljana. Am ajuns spre seara în Mojstrana – zona Parcului National Triglav, unde ne-am cazat la o cabana, am servit un gulas si o Lasko, berea autotohtona. Am asistat si la interventia unui elicopter de salavare care a preluat câtiva montaniarzi, probabil epuizati, undeva în traseul de coborâre. Apoi, am pregatit echipamentul pentru ascensiunea de a doua zi: chitul de via ferrata (harnasament, carabiniere, casti de protectie, manusi fara degete) si rucsacurile cu mâncare, apa, energizante, medicamente.
Numele Parcului Triglav deriva de la Vârful Triglav (Monte Tricorno în italiana) din Alpii Iulieni, cel mai înalt din Slovenia (2864 m). Potrivit unei legende locale, acest vârf spectaculos a fost denumit dupa zeul slav Triglav, echivalentul Sfintei Treimi. Triglavul este un simbol national, motiv pentru care forma stilizata a muntelui compune stema Sloveniei, se regaseste pe steagul national, precum si pe o multime de suveniruri locale. Se spune ca fiecare sloven are datoria sa urce Triglavul macar o data în viata.
Dupa micul dejun, am plecat de la Cabana Aljazev Dom (1015 m) spre baza Triglavului de unde am început ascensiunea muntelui, pâna la cabana Kredarica situata la altitudinea de 2515 m (Triglavski Dom) unde urma sa înnoptam. Traseul a debutat cu parcurgerea lejera a unei zone de padure, urmata de jnepenis, pâna am dat de peretii abrupti ai masivului. De aici începe partea grea, dar frumoasa. Traseul spre cabana Kredarica este solicitant, asigurat cu tot felul de scoabe, lanturi, sufe pentru via ferrata. Este greu de descris în cuvinte frumusetea peisajelor care se înfatiseaza ochilor: creste semete de jur-împrejur, cu aspect selenar, abrupturi, grohotisuri, resturile ghetarului Triglav, capre salbatice. Splendorile acestui munte te fac sa uiti de oboseala, te relaxeaza dupa perioadele de concentrare intensa în pasajele expuse.
În circa 5 ore de efort sustinut am ajuns la cabana Kredarica, care poate gazdui peste 100 de persoane. Am ostoit foamea cu gulas, varza calita cu cânaciori, bere Lasko. Dupa oleaca de hodina, tinând cont de vremea splendida, am început ascensiunea Triglavului (vârful cu trei capete). De la cabana, oamenii se vedeau ca niste furnici care misuna pe peretii abrupti. Aici ai parte de adrenalina maxima, dar si de satisfactii montaniarde pe masura. Am atins obiectivul deplasarii în Slovenia – Vf. Triglav de 2864 m din Alpii Iulieni –, dupa vreo 2 ore de urcare, catarare, via ferrata. Toata excursia în Slovenia a durat 5 zile, din care 2 zile deplasarea efectiva cu masina. În afara de ascensiunea pe Vf. Triglav, am vizitat lacul Bled, râul Soča numit si „frumusetea de smarald” a Sloveniei, cascada Peričnik din Kranjska Gora, si am facut via ferrata Hanzova Pot pâna la Muntele Mala Mojstrovka. În rest, multa liniste, aer curat, verde si albastru cât cuprinde!
Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi