În loc de motto: „Stalin si poporul rus / libertate ne-au adus.”
În studentie, practic am trecut zilnic pe lânga statuia soldatului sau, daca vreti, a ostasului sovietic din Copou, care trona la înaltime pe un piedestal de vreo 2 metri în dreptul Parcului Expozitiei si în stânga Târgusorului Copou, unde se aflau caminele studentesti pentru baieti.
La un moment dat, mi-a atras atentia faptul ca soldatul, cu un pistol mitraliera în mâna dreapta si un drapel în cea stânga se uita… înspre apus! Si-am scris si eu o epigrama, un catren în patru versuri, pornind de la aceasta constatare: Soldatul rus/ De-acolo sus/ Priveste spre apus -/ Al naibii, soldat rus!
Cum în aceste – de azi, de acum – 40 de zile de razboi s-au înmultit pe zi ce trece stirile cu atrocitatile comise de soldatii rusi în Ucraina, reumplând cu fapte toate cliseele existente în urma comportamentului soldatilor rusi din al Doilea Razboi Mondial, mi-am amintit de acest catren mai degraba stângaci – dar graitor.
Am facut niscaiva sapaturi pe net, ca sa mai aflu detaliile-cadru ale statuii si am aflat asa: ca „statuia ostasului sovietic a fost amplasata în 1947, în Parcul Expozitiei (…), unde a ramas pâna în 1991”; ca apoi „a fost mutata în Cimitirul Eternitatea, de unde a fost luata în anul 1998 pentru reparatii”; ca „timp de trei ani, statuia din bronz a fost depozitata la o regie subordonata municipalitatii iesene, Citadin SA” si ca „în 2001, primarul municipiului [Constantin Simirad] a decis s-o transforme în materie [prima]pentru statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul, statuie care avea sa fie inaugurata un an mai târziu în prezenta fostului presedinte Ion Iliescu” (Adevarul, 29.06.07). Ce ironie, nu-i asa? „Moscovitul” Iliescu inaugurând o statuie a lui Mihai Viteazul facuta din bronzul ramas (parte s-ar fi furat…) de la statuia ostasului sovietic… „eliberator”, desigur. Cum altfel.
Si „eliberatori” s-au crezut si se cred si acum, în Ucraina, majoritatea soldatilor rusi. Spalate decenii la rând pe creier cu „glorioasa” lor victorie împotriva fascismului (care nu s-ar fi realizat în vecii vecilor fara sprijinul americanilor si-al englezilor, deci al Apusului cel putred), generatii întregi de soldati rusi au ramas, de facto, cu mentalul de-acum 77 de ani. Care mental le ofera si-n ziua de azi justificari barbare pentru toate atrocitatile comise, furturile fiind, în context, chestiunea cea mai „nevinovata”. 77 de ani, în care de schimbat s-a schimbat doar „pohta ce-am pohtit” (daca tot avem si referinta cu Mihai Viteazul): de la „davai ceas” la „davai smartphone”.
Apropo de furat: deunazi am citit pe Digi24 (01.04.22 – nu, nu cred ca-i gluma de 1 aprilie…) articolul Soldatii rusi fura tot din Ucraina. „Adun ce pot, tricouri, maieuri”; „Sofia va merge la scoala, are nevoie de laptop. Ia tot”. Serviciul de Informatii din Ucraina a publicat înregistrarea unei convorbiri între un soldat rus si sotia sa. Dupa introducere, soldatul zice: „Am furat putin de aici.” Adica, na, „niste cosmetice, niste parfumuri”. Dupa ce soldatul mai pomeneste diverse chestii numai bune de luat, sotia zice: „Tu îti imaginezi cum traiau ei si în ce hal traim noi. Cred ca pentru asta si lupta, ca tot îi aud cum spun ca traiau bine si am mers noi peste ei.”
Ehei, îmi vine sa mai produc o epigrama: Ce-ti aduce tie/ Sclavul „eliberator”?/ Dacât propria-i saracie/ Si sclavie.
Înainte sa închei, nu pot sa nu citez si dintr-un articol aparut cu nici patru ani în urma în Newsweek („Marturiile românilor despre atrocitatile comise de soldatii sovietici”, 30.12.2018), articol prilejuit de un comunicat al Ambasadei Rusiei la Bucuresti în care aceasta se revolta ca s-ar perpetua „mituri despre atrocitatile soldatilor sovietici”: „În cadrul acestei perpetue campanii de propaganda, ostilii critici anti-sovietici si anti-rusi încearca insistent sa-i convinga pe oameni ca Armata Rosie era o adunatura de tâlhari si violatori care nu stiau de nicio mila fata de populatia civila. Astazi asistam la o revitalizare a acestei campanii”!?
O, da, cum sa nu: iaca, astazi-astazi, în 2022, asistam la furnizarea pe banda rulanta de dovezi ca soldatii rusi (cu exceptiile de rigoare) nu se deosebesc defel de soldatii sovietici: dau cu bomba-n tot ce prind (blocuri rezidentiale, spitale, scoli, teatre), omoara civili neînarmati pe strada, violeaza în grup femei, fura tot ce pot etc., etc.
În fine, apropo de Apus: am citit recent ca „misteriosul” Z nelipsit de pe tehnica militara rusa (si nu numai) ar veni de fapt de la zapad, care zapad înseamna… Vest. Având în vedere ca în ultimii ani Armata Rusa a facut manevre care s-au numit Zapad (Zapad 2017, cu Belarus, în Belarus!, Zapad 2021), cred Z-etul lui Putin exact asta este: simbolul declaratiei de razboi împotriva Vestului.
Michael Astner este poet, traducator si publicist