Un iesean si-a ucis prietenul din copilarie, fara niciun motiv, dupa care si-a chemat o nepoata sa-l ajute sa urce cadavrul într-o roaba. Cruzimea absolut gratuita a gestului i-a surprins si pe judecatori. Acestia l-au condamnat totusi la doar 12 ani de detentie, cu putin peste minimul prevazut pentru infractiunea comisa. Sentinta Tribunalului a fost confirmata luni de Curtea de Apel.
La 53 de ani, însurat si având doi copii, Costel Paval locuia totusi singur în casa parinteasca din Schitu Stavnic, vecin cu unul dintre fratii sai. Cel mai bun prieten al sau era V.D., în vârsta de 56 de ani, care locuia la mica distanta de Paval. Se cunosteau din copilarie, vizitându-se frecvent pentru a bea împreuna cu un alt prieten.
Acesta murise însa în iarna lui 2021, astfel încât Paval si V.D. ramasesera sa bea în doi. Ambii traiau din ce le mai dadeau rudele si din munci ocazionale. Paval mai îngrijea animalele vecinilor. Cocosat si având mai multe probleme de sanatate, V.D. mai primea bani si alimente de la manastirea Stavnic, din apropiere.
Asa a facut si în duminica de 21 februarie 2021, când s-a întors de la manastire cu bani si mâncare. Si-a mai cumparat ceva de mâncare si de baut de la magazinul satesc. Apoi s-a dus sa-si viziteze prietenul.
În cursul zilei urmatoare, V.D. nu a mai trecut pe la magazine. A venit însa în câteva rânduri Paval, pentru a mai cumpara de baut. Anchetatorii au presupus ulterior ca cei doi au continuat sa bea împreuna. Ce s-a întâmplat ulterior a putut fi reconstituit doar de medicii legisti.
Pe fondul consumului de alcool si probabil al unui conflict spontan, Paval a început sa-si loveasca prietenul cu ce i-a cazut în mâna: cu bastonul pe care V.D. îl folosea pentru a se deplasa, cu o ghioaga de lemn si cu un cutit care a fost gasit ulterior înfipt în grinda casei. În cele din urma, l-a sugrumat. I-a tras cadavrul în alta camera, iar a doua zi dimineata si-a vazut de treaba.
A trecut pe la un vecin unde a facut curat la animale. I-a povestit acestuia ca bause cu V.D. toata noaptea, iar acesta cazuse în fata locuintei sale, lovindu-se de o piatra. L-ar fi dus totusi acasa, l-ar fi pus în pat si i-ar fi dat o cana cu apa. A primit de la vecin 250 ml de tuica, drept plata pentru munca. La plecare, a luat din ograda acestuia o roaba.
Întors acasa, a pus în roaba haina victimei, plina de sânge si a încercat sa-l urce în roaba si pe V.D. Nu a reusit, asa ca a cerut ajutorul fiicei de 11 ani a fratelui sau, care tocmai se pregatea sa mearga la scoala. Speriata, fata si-a anuntat imediat mama, care a venit la fata locului. Acesteia, Paval i-a spus ca vrea sa-l duca pe V.D. acasa, ca a murit în casa lui. Firesc, femeia a sunat imediat la 112, alertând salvarea si politia.
Echipajul ambulantei nu a avut altceva de facut decât sa constate decesul lui V.D. Autopsia a pus în evidenta mai multe fracturi costale, dar si o fractura a sternului, a piramidei nazale si numeroase urme de lovituri.
Audiat ca suspect, Paval nu si-a recunoscut fapta. A afirmat ca V.D. venise la el luni, cu urme de lovituri si umflat la fata. Au baut amândoi din aceeasi cana si au ascultat un post de radio. La un moment dat, V.D. s-ar fi ridicat pentru a pleca acasa, dar s-ar fi împiedicat de prag, cazând cu fata de o piatra. Paval l-ar fi tras înapoi în casa si l-ar fi culcat în patul sau.
A doua zi dimineata, Paval ar fi fost înca viu. Ar mai fi cascat de doua ori atunci când a vrut sa-l puna în roaba, dupa care ar fi murit. Magistratii Tribunalului au respins declaratia lui Paval ca nesincera, fiind clar contrazisa de probele strânse de anchetatori. Piatra de care s-ar fi lovit V.D. nu avea urme de sânge.
La testarea cu detectorul de minciuni, afirmatiile lui Paval ca nu l-ar fi omorât pe V.D. sau ca acesta înca era viu când a vrut sa-l puna în roaba au aparut ca nesincere. Martorii chemati în instanta au povestit ca în seara zilei de 22 februarie, în jurul orei 20.00, se auzea cum Paval racnea si lovea cu „un arac, probabil sau cu o scândura”.
Tot ei au relatat ca Paval devenea agresiv când se îmbata, dar si ca avea impresia ca vede oameni care nu-i dau voie sa se aseze pe pat sau care umblau pe pereti. Expertiza psihiatrica a stabilit totusi ca Paval avea discernamânt.
„Inculpatul, personal si prin intermediul aparatorilor alesi, a încercat sa acrediteze ideea ca victima era în mod constant agresata de surorile sale, care erau nemultumite de faptul ca vindea lucruri din casa pentru a-si putea cumpara bauturi alcoolice, precum si ca victima suferea si de alte afectiuni cronice care ar fi putut contribui semnificativ la decesul sau, independent de mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate. Aceasta versiune a fost prezentata de inculpat si consilierului de probatiune, cu ocazia evaluarii sale, însa instanta, pentru toate considerentele expuse anterior, apreciaza ca nu poate fi primita, fiind contrazisa de probatoriul administrat în cauza”, au mai retinut judecatorii.
Magistratii Tribunalului au considerat suficienta o pedeapsa de 12 ani de închisoare, interzicându-i totodata lui Paval sa mai poarte arme timp de patru ani. Ucigasul a declarat apel împotriva sentintei, considerând-o insuficient motivata. El a cerut achitarea, din lipsa de probe sau macar, în subsidiar, rejudecarea cazului sau.
Daca totusi magistratii Curtii de Apel apreciau ca era vinovat, considera ca o pedeapsa minima, de 10 ani de detentie, este suficienta, mai ales ca nu avea antecedente penale. Aprecierile lui Paval au fost respinse de judecatori.
„În pofida criticilor apararii cu privire la nemotivarea hotarârii primei instante, reiese din hotarârea supusa prezentului examen de control judiciar faptul ca prima instanta a facut o analiza si o evaluare minutioasa a tuturor mijloacelor de proba ce au fost strânse în cauza, acordându-le valoare probanta numai în masura în care a constatat ca se coroborau unele cu altele”, au retinut magistratii Curtii de Apel.
Ei au respins contestatia înaintata de Paval. Cum situatia unui inculpat nu poate fi agravata în cadrul propriului apel, judecatorii nu au modificat condamnarea initiala, aceasta ramânând definitiva.