Desi avea doar patru clase, Mihaita Stanescu era specialist în evaziune fiscala
Un evazionist va ajunge în spatele gratiilor dupa doua sentinte care au diferit practic printr-un singur cuvânt. Magistratii Tribunalului l-au condamnat la 4 ani de închisoare, dar cu suspendare. Contestatia formulata de procurori a fost acceptata de Curtea de Apel, care au pastrat sentinta Tribunalului, cu o mica modificare: în loc de „suspendare” au scris „detentie”.
Cu doar patru clase absolvite si fara o ocupatie stabila, Mihaita Stanescu a preluat în 2010 administrarea firmei Practik Premat SRL, la o zi dupa ce aceasta fusese înfiintata de fratele sau. A suportat cheltuielile de înfiintare a firmei în schimbul procurii de împuternicire. Oficial, firma avea ca obiect de activitate „lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale”. În fapt, ea se ocupa cu tranzactii fictive, Stanescu înregistrând în contabilite achizitii si vânzari de marfuri inexistente. Principalul partener de afaceri al Practik Premat SRL era o alta firma detinuta de fratele lui Stanescu. Ulterior, acesta avea sa declare ca nu stia cu ce se ocupa Mihaita Stanescu. „Martorul a precizat faptul ca, date fiind relatiile de rudenie dintre el si inculpat (frati), precum si împrejurarea ca locuiesc la aceeasi adresa, inculpatul Stanescu Mihaita cunoaste atât datele lui de identificare, cât si pe cele ale societatii pe care o administreaza, astfel încât s-a folosit de acestea la completarea facturilor si chitantelor”, au consemnat ulterior procurorii. În decurs de doar patru luni, iulie-noiembrie 2012, Mihaita Stanescu a înregistrat zeci de operatiuni fictive, cauzând bugetului statului un prejudiciu de peste 400.000 lei. Faptele au iesit la iveala în urma unui control al Fiscului, efectuat în aprilie 2013. Controlul a fost urmat de o ancheta a procurorilor Parchetului de pe lânga Tribunal, cazul ajungând în fata instantei în 2018.
În prima instanta, magistratii Tribunalului au stabilit o pedeapsa de 4 ani de închisoare. În cazul lui Stanescu, s-au aplicat însa prevederile vechiului Cod Penal, care permitea ca pedepsele de pâna la 4 ani sa poata fi suspendate. Ca urmare, sentinta finala a fost de 4 ani de închisoare, dar cu suspendarea executarii pe durata unui termen de supraveghere de 8 ani, ca si obligarea la plata prejudiciului si a penalitatilor corespunzatoare, totalizând 601.700 lei. Sentinta a fost atacata însa de procurori, care au considerat-o nelegala. Ei au aratat ca inculpatul mai fusese condamnat o data, tot cu suspendare, de Curtea de Apel Oradea. Cum fapta fusese comisa înainte de a fi condamnat pentru evaziune, a doua condamnare nu mai putea fi si ea cu suspendarea executarii. Judecatorii Curtii de Apel au fost de acord cu argumentul procurorilor, constatând în plus ca inculpatul nu achitase nicio suma din prejudiciul care îi fusese imputat, deci nu manifestase minimul de interes spre îndreptare care ar fi putut justifica suspendarea pedepsei. Ca urmare, judecatorii au stabilit ca pedeapsa sa fie executata în regim de detentie. Sentinta Curtii de Apel este definitiva.