Câteodata e destul de dificil chiar si sa acordam atentia necesara unui cântec nou. De exemplu, când un prieten vrea sa împarta cu tine noua sa piesa sa favorita, de câte ori reusesti sa-i împartasesti entuziasmul si sa faci efortul de fi cu adevarat prezent, „cu urechile ciulite”?
În primul episod dedicat descoperirii de muzica noua am vorbit în principal despre ipostazele în care suntem ascultatori pasivi (radio, seriale, filme, jocuri video sau online, TikTok etc.) Probabil cea mai facila cale de a gasi activ muzica noua în 2023 este prin intermediul platformelor de streaming specializate: Spotify, Apple Music, Deezer, Tidal (care are cea mai buna calitate a sunetului), Amazon Music, Qobuz etc.
Cel mai performant algoritm bazat pe inteligenta artificiala a fost dezvoltat de Spotify, compania suedeza care a ajuns sa domine piata globala, cu peste 400 de milioane de utilizatori (exista o serie de 6 episoade tip docu-drama pe Netflix, inspirata de cartea Spotify Untold, care detaliaza istoria acestei platforme). E drept, gigantul Apple a venit mult mai târziu cu serviciul Apple Music, care a înlocuit greoiul iTunes, însa momentan e doar pe locul doi în aceasta batalie, desi catalogul sau de peste 90 de milioane de cântece, comparabil ca marime cu cele ale Deezer, Tidal si Amazon Music, e aproape dublu fata de cel al Spotify, care are în jur de 50 de milioane de titluri.
Chiar si asa, si cu toate ca e singura platforma de top care înca nu a deschis un serviciu Hi-Res (desi îl tot anunta de ceva vreme), pentru audiofili pretentiosi la calitatea fisierelor disponibile, Spotify ramâne prima alegere a celor care vor sa asculte gratuit muzica. Folosindu-se de istoricul ascultarilor fiecarui utilizator, face recomandari personalizate, extrem de precise. Ai parte astfel de un playlist cu descoperiri saptamânale (cu muzica si noua, si mai veche), unul cu noutatile absolute (Release Radar – cântecele lansate în saptamâna respectiva), precum si 6 mix-uri muzicale diferite, bazate pe câte un anumit stil ascultat anterior, dar care include si numeroase sugestii de artisti asemanatori sau compatibili cu cei din istoric. Alte instrumente puternice sunt: playlist-urile publice pe diferite genuri si categorii, pe care le poti include în propria biblioteca de fisiere audio; sectiunea Fans also like, care îti arata ce alti artisti sunt îndragiti de cei care ajung pe pagina unui anumit artist; si activitatea prietenilor, unde poti vedea în timp real ce asculta cunostintele tale.
Si celelalte platforme – Apple Music, Tidal, Deezer etc. – ofera o parte dintre aceste facilitati, însa nu la acelasi nivel de acuratete. De aceea, un artist vâneaza un loc în playlist-ul cu noutatile muzicale care apare pe Spotify în fiecare vineri asa cum erau vizate, pe vremuri, recomandarile de top ale radiourilor, care erau difuzate în regim de heavy-rotation. Aceasta este si o explicatie pentru colaborarile dintre artisti din ce în ce mai diversi ca gen muzical si publicuri (ex. Post Malone si Ozzy Osbourne, Ed Sheeran si J Balvin etc): cu cât apari în playlist-uri mai diverse tematic si public, deci figurezi în mai multe categorii si poti fi gasit în cautarile din aplicatie dupa mai multe cuvinte cheie, cu atât vei avea parte de o audienta mai numeroasa si de mai multe streams (ascultari/ vizualizari). Iar artistii primesc o (mica) parte din încasarile facute de aceste platforme sub forma platii unor drepturi de autor – nesemnificative cantitativ pentru artistii aflati la început sau mai putin popular, dar asta e o alta discutie.
YouTube Music, platforma dedicata a gigantilor video cumparati de Google, mult mai noua si ea decât Spotify, are atât varianta web, cât si aplicatie pentru telefoane mobile. Pe lânga ca pentru cei mai multi din Generatia Z e singurul serviciu de streaming folosit, YouTube Music are în plus de oferit, pe lânga videoclipurile oficiale ale pieselor, numeroase variante live ale cântecelor, diverse remix-uri si playlist-uri bazate pe istoricul ascultarilor. Ce e de remarcat însa e ca, pe cât de personalizat si specific e algoritmul Spotify, pe atât de lejer si permisiv e cel folosit de YouTube. Poti avea parte de un cântec al aceluiasi artist sau al unuia similar, dar în acelasi timp te poti trezi cu ceva despre care nu te-ai fi putut niciodata gândi ca ar merge asociat cu piesa de la care ai plecat.
În cazul Pandora, cea mai mare platforma de publicitate audio digitala din SUA, îti poti crea statii de radio pe internet în functie de preferintele tale, iar recomandarile devin, în timp, din ce în ce mai bune datorita proiectului genomului muzicii. The Music Genome Project se bazeaza pe analiza muzicii facute de specialisti, care au descoperit nu mai putin de 450 de caracteristici pe care le poate avea fiecare piesa, de la gen la fiecare instrument folosit si pâna la atributele vocilor. Ca un arbore genealogic pentru cântece, odata ce începe sa înteleaga ce fel de muzica îti place si care nu, îti va recomanda atât productii mai vechi, cât si piese mai noi, cu o acuratete care o pozitioneaza drept cea mai buna platforma pentru descoperit muzica pe gustul tau.
Ce trebuie însa mentionat este ca platformele de streaming, probabil cea mai facila metoda de introducere a muzicii noi, încurajeaza o descoperire decontextualizata. Accentul nu se mai pune pe albume, ca în cazul vinilurilor, casetelor sau CD-urilor, ci pe single-uri, iar artistul devine mai putin important decât cântecul în sine. Pentru a asculta cântecul pe care-l auzeai la radio, înainte trebuia sa cauti numele artistului, apoi albumul de pe care facea parte. În epoca pre-internet, cautarea se facea în magazinele de specialitate sau în colectiile prietenilor. Fiecare album venea însotit de o anumita grafica, fiecare artist avea propriul stil, o anumita aura data de actiunile sale, de cum se promova, si folosea imagini care acum sunt expediate undeva în coltul ecranului.
Desi acum poti apasa pe un buton si sa ai parte de versuri direct în aplicatie, uneori chiar sincronizate cu melodia, experienta de a le cauta pe coperta sau carticica care însotea formatul analog, pe vinil sau CD, oferea o alta interactiune cu artistul si contribuia la stabilirea unor legaturi mai profunde. De aceea, fenomenul one-hit-wonder, care presupune ca artistul are un singur cântec de succes în cariera, va fi mai pregnant: faptul ca cineva îti asculta azi o melodie nu garanteaza ca va fi interesat sa asculte si albumul de pe care face parte sau sa vrea sa afle mai multe despre tine ca artist. Iar artistii se simt din ce în ce mai putin obligati sa lanseze albume, daca e suficient sa plaseze pe platforma un cântec care sa aiba succes. Sau, din contra, sa lanseze cât mai multe albume noi (exemplul pe care l-am dat al trupei care a scos nu mai putin de 5 albume noi în 2022 e graitor) pentru a ramâne cât mai mult în atentia celor mereu aflati în cautare de ceva nou.
George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi