Clarificarea situatiei Irlandei de Nord în relatie cu piata britanica si cu cea comunitara va ajuta guvernul britanic sa avanseze si în negocierile comerciale cu alti parteneri importanti, inclusiv cu Statele Unite. În principiu, solutionarea acestui dosar pe linia convenita în aceste zile – si validata cu ocazia vizitei la Londra a presedintei Comisiei, Ursula von der Leyen – marcheaza un compromis.
Dupa luni de negocieri intense, Marea Britanie si Uniunea Europeana au gasit o solutie de compromis pentru componenta cea mai dificila a Brexit-ului: relatia Irlandei de Nord cu piata unica europeana. Dupa cum se stie, protocolul special adoptat în momentul concretizarii Brexit-ului a fost serios erodat în epoca Boris Johnson, precum si pe durata scurtului mandat al doamnei Liz Truss.
Acum, premierul Rishi Sunak a reusit sa obtina din partea interlocutorilor sai europeni conditii mult mai favorabile decât Boris Johnson, în dosarul cheie al regimului vamal al bunurilor ce intra în Irlanda de Nord, venind dinspre celelalte teritorii ale Regatului Unit. Totul are la baza o distinctie între marfurile presupuse a ramâne pe teritoriul Irlandei de Nord si cele susceptibile a ajunge în Republica Irlanda (asadar, în spatiul vamal comunitar). Acestea din urma vor fi supuse unor controale, în timp ce primele vor parcurge o „linie verde” cvasi-automata, ceea ce ar atenua – se spera – impresia ca ar fi afectata suveranitatea Londrei asupra Irlandei de Nord.
Fara a specula, în lipsa unor informatii de detaliu, asupra negocierilor purtate în vremea lui Boris Johnson, se pare ca reprezentantii Comisiei au fost mult mai deschisi catre concesii fata de actualul cabinet britanic, condus de un politician neinteresat de retorica anti-UE. Rishi Sunak a sustinut iesirea din Uniunea Europeana, în campania pentru referendum, dar nu a fost un militant energic pro-Brexit. S-ar putea ca aceasta atitudine sa-l fi defavorizat în prima disputa pentru sefia conservatorilor si pentru biroul din Downing Street nr. 10, dupa plecarea lui Boris Johnson, în conditiile în care principalul sau oponent, doamna Liz Truss, exprima mult mai bine starea de spirit din partid. Dupa esecul efemerului cabinet Truss, domnul Sunak s-a grabit sa adopte o pozitie maleabila si, foarte important, a reusit sa creeze o linie de dialog cu opozitia. Din acest punct de vedere, pragmatismul premierului s-a întâlnit cu cel al liderului laburist, Sir Keir Starmer, dornic sa vada rezolvata aceasta problema înainte de alegerile legislative si – daca privim sondajele de opinie – de viitoarea guvernare laburista.
De cealalta parte, n-ar fi exclus ca rezultatul favorabil sa fi fost influentat si de aparitia în peisajul negocierilor a slovacului Maroš Šefčovič, vicepresedinte al Comisiei si politician lipsit de atasamente ideologice si afective în chestiunea protejarii pietei unice comunitare. Cu alte cuvinte, un negociator cu totul si cu totul diferit de francezul Michel Barnier, cel care a gestionat Brexit-ul, la sfârsitul deceniului trecut. Pentru Barnier, fost comisar însarcinat cu problematica pietei unice si, foarte important, om cu ambitii prezidentiale în tara sa, piata unica europeana era un tezaur pretios, aflat sub amenintare, si care trebuia aparat cu orice pret. El a avut marele merit de a manifesta rabdare fata de virajele si întoarcerile britanicilor, dar, daca ne referim strict la protocolul privind Irlanda de Nord, pare greu de crezut ca domnul Barnier a crezut cu adevarat ca acesta se va dovedi durabil. Dupa cum stim, dupa doar câteva luni, premierul Johnson vorbea deja de amendarea lui.
La ora finalizarii acestui text, premierul Rishi Sunak se afla la Belfast, în încercarea de a smulge aprobarea principalei formatiuni politice a protestantilor nord-irlandezi, Partidul Democratic Unionist (DUP), aliati vechi si incomozi ai conservatorilor. Asentimentul DUP nu este obligatoriu pentru adoptarea noului text în Camera Comunelor, dar este vital pentru solutionarea crizei politice prelungite din Irlanda de Nord, ceea ce presupune colaborarea între partidele cele mai reprezentative din ambele comunitati religioase. Presupunând ca acest acord va fi obtinut, nimeni nu-i poate garanta longevitatea, însa cadrul politic actual pare favorabil. Pe lânga aspectele de politica interna britanica sau de politica „interna” comunitara, exista o evidenta presiune din partea mediului international si regional, pe fondul razboiului din Ucraina.
Desigur, nu exista o legatura directa între cele doua dosare, este de asteptat ca lansarea unui veritabil parteneriat între Bruxelles si Londra sa conduca si la o mai buna coordonare a masurilor politice, economice si militare vizând sustinerea Ucrainei si sanctionarea agresiunii ruse. În plus, clarificarea situatiei Irlandei de Nord în relatie cu piata britanica si cu cea comunitara va ajuta guvernul britanic sa avanseze si în negocierile comerciale cu alti parteneri importanti, inclusiv cu Statele Unite. În principiu, solutionarea acestui dosar pe linia convenita în aceste zile – si validata cu ocazia vizitei la Londra a presedintei Comisiei, Ursula von der Leyen – marcheaza un compromis. Asa-numitul „cadru Windsor” este, de fapt, „compromisul Windsor”, o solutie ce nu încânta pe nimeni, dar îi poate satisface pe toti cei direct interesati.