Raspunsul la întrebarea din titlu pare simplu, accesibil tuturor: oficial, pe 7 februarie 2005 a iesit de sub tipar prima editie. Însa, asa cum un copil apare pe lume nu când paraseste pântecele mamei, ci înca de la conceptie, la fel si despre aceasta publicatie unica în lumea ortodoxa se poate spune ca are o geneza pe care nu o poate cuprinde acea banda de date a primului exemplar imprimat. Iar daca extindem discutia la contextul si persoanele care au contribuit la lansarea si cresterea primului cotidian crestin din România, devine si mai provocatoare încercarea de a-i descifra „certificatul de nastere”.
Sa luam ca punct de pornire momentul în care regretatului jurnalist Florin Zamfirescu, unul dintre cei mai straluciti „facatori de gazete”, i-a venit ideea de a propune Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, în numele laicatului ortodox, lansarea unui cotidian cu perspectiva crestina? Sau raspunsul prompt al Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, actualul Parinte Patriarh Daniel, care a binecuvântat si a sprijinit aceasta lucrare? Categoric, da, amândoua momentele sunt semnificative. Dar si înainte, si dupa aceasta decizie importanta din istoria presei, putem (si avem datoria morala de a) identifica si numi pe cei care au contribuit, direct sau indirect, la ceea ce a fost si a ramas, pâna acum, „singurul cotidian ortodox din lume”. Nu putem aborda exhaustiv subiectul, însa putem macar enumera câteva persoane si conjuncturi, la nivel simbolic si în duh de recunostinta.
Cu siguranta, nu este o întâmplare ca la Iasi a debutat acest proiect jurnalistic. Capitala Moldovei e recunoscuta pentru scoala sa de presa, ca si pentru faptul ca multi ziaristi de aici au fost si sunt deschisi catre viata Bisericii, unii chiar fiind „madulare vii” ale Trupului lui Hristos. Mitropolia, pe de alta parte, a facut pionierat în domeniul presei bisericesti, dovada cea mai elocventa fiind si lansarea aici, pe 17 aprilie 1998, a primului post de radio ortodox din tara. Ca atare, erau îndeplinite toate conditiile pentru ca entuziasmul unei echipe redactionale ce edita, pe atunci, cotidianul „Lumea Ieseanului”, sa gaseasca suportul fratern si deschiderea colegiala a unui grup de preoti si teologi pentru o lucrare unica si de real folos publicului larg.
În memoria mea afectiva, evolutia acestei publicatii reprezinta un parcurs liniar ce uneste mai multe puncte distantate cronologic, fara de care nu putem contura chipul „Ziarului Lumina”. Îmi amintesc de ziua în care, aflati în staretia Manastirii Golia din Iasi, la început de februarie 2005, primeam telefonic nu doar binecuvântarea de a imprima primul numar, ci si titlul de „Lumina” de la Mitropolitul Moldovei si Bucovinei de atunci, actualul Parinte Patriarh Daniel. Eram împreuna, cum am fost mai mereu în acele vremuri, cu Florin Zamfirescu si cu Parintele Arhimandrit Vitalie Danciu, cel care a purtat pe umeri, în anii de început, mai ales responsabilitatea asigurarii suportului financiar al noii publicatii (sprijinit fiind si de Dl Viorel Roman). Draga mi-e si truda din redactia gazduita, pe atunci, de o casa a Bisericii Talpalari din Iasi, pentru a gasi cea mai potrivita structura a „editiei a saptea” a ziarului, „Lumina de Duminica”, lansata la hramul Sfintei Parascheva din octombrie 2005. Nu pot sa nu-mi amintesc si de zbaterea pentru fondarea Tipografiei Albina, Iasul fiind prima eparhie care achizitiona, dupa un plan gândit de acelasi Florin Zamfirescu, o rotativa de ziare, în special pentru „Lumina”, dar si pentru alte publicatii.
Între multele amintiri care s-au mai estompat între timp, cea mai vie îmi va ramâne, totusi, dimineata zilei de 7 februarie 2005 când, dupa o noapte de mers cu masina de la Iasi la Bucuresti, am ajuns împreuna cu acelasi Parinte Vitalie la Catedrala Patriarhala din Bucuresti, purtând un teanc din prima editie a „Ziarului Lumina”. Bucuria cu care a fost primit acest prim numar atât de catre Parintele Patriarh Teoctist, cât si de catre multi sinodali a fost ca o confirmare în plus ca eram pe drumul cel bun.
Aproape trei ani mai târziu se înfiinta, integrând si publicatiile „Lumina”, Centrul de Presa „Basilica”, pe 27 octombrie 2007. A fost, practic, prima decizie majora a noului Patriarh, Preafericitul Parinte Daniel. Jertfa unei echipe inimoase care s-a constituit si a crescut atât de frumos la Bucuresti (si cu ajutorul „iesenilor” Diac. Nicolae Hulpoi si Cosmin Olinici) a facut posibila extinderea la nivel national a ziarului. Fapt consfintit apoi prin decizie a Sfântului Sinod si consemnat în noul Statut al BOR. Chiar daca eu nu am ramas parte a redactiei de la Bucuresti, am avut bucuria sa fiu, totusi, legat de aceasta echipa vreme de peste zece ani, alaturi de Lucian Apopei si de ceilalti colegi de la Iasi, ca editor al editiei regionale de Moldova a ziarului.
Partas la farâme din istoria cuprinsa între anii 2005 si 2019, în care au fost si sacrificii sau situatii greu de gestionat, dar care nu au umbrit niciodata bucuria de a purta în lume cuvânt ziditor, nu pot decât sa Îi multumesc lui Dumnezeu ca a rânduit sa fiu si eu parte din povestea „Luminii”. Dupa cum Îi multumesc pentru fiecare editie a ziarului, rod al muncii unei echipe profesioniste si devotate, sub coordonarea celui care a contribuit si la chemarea si formarea mea ca slujitor al Bisericii, Parintele Consilier Patriarhal Nicolae Dascalu.
As risca un raspuns final la întrebarea din titlu, spunând ca „Ziarul Lumina” se naste, de fapt, cu fiecare editie si, fara a pieri în uitare, renaste la urmatoarea. Data de 17 februarie 2022 va consemna nu atât 5.000 de editii neîntrerupte ale acestei publicatii – printre putinele care se mai tiparesc si distribuie în întreaga tara –, cât 5.000 de nasteri. Ce nu vom putea cuantifica vreodata va fi multimea celor care, hranindu-se, de 17 ani, din lumina cuvântului ziditor, au renascut ori si-au adâncit vietuirea în Hristos Domnul. Imprimându-se astfel, adânc, în rotativa vesniciei.