Atentie, solutia propusa nu e traficul de influenta, liderii politici nu trebuie sa le ofere/ promita în mod ilegal ceva fostilor camarazi de partid, ci doar sa transmita un mesaj transant, pe canale oficiale si neoficiale, „dragi fosti colegi, interpretati Constitutia cum vreti, dar la pensiile speciale tragem o linie rosie, va supuneti presiunii sociale”.
Invitat vineri sa ia cuvântul de la tribuna congresului UDMR, Marcel Ciolacu a transmis cel mai puternic mesaj împotriva pensiilor speciale auzit vreodata din gura unui lider USL (PSD plus PNL). „Trebuie sa scapam de aceasta ciuma numita pensii speciale. Eu si colegii mei am trecut printr-o ciuma si ne-am vindecat. (…) S-a ajuns prea departe. Sunt niste lucruri mici pe care le-am acceptat 30 de ani si suntem si noi vinovati. Trebuie sa întelegem ca românii nu mai suporta nedreptatea. S-au saturat sa dam vina unii pe altii”, a spus Ciolacu. Puternic mesaj. Nici Rares Bogdan (PNL) pe vremea când promitea desfiintarea pensiilor speciale în primele 30 de zile de guvernare nu a fost atât de vehement.
Daca presedintele celui mai mare partid din România vrea eliminarea acestor privilegii de ce înca mai discutam despre ele? Putem presupune ca Ciolacu nu s-a adresat partenerilor de guvernare în nume personal, ci a transmis mesajul întregului partid. Apoi, inclusiv (sau mai ales) în PNL exista o majoritate care clameaza alinierea pensiilor la principiul contributivitatii. De partea cealalta, putem presupune rezonabil ca opozitia (USR si AUR) ar vota cu doua mâini orice proiect de anihilare a acestor privilegii care otravesc tesutul social. Asadar, de ce nu se ia taurul de coarne?
„Pentru ca nu ne da voie Curtea Constitutionala”, vor raspunde în cor pesedistii si liberalii si vor invoca o suita de decizii ale CCR care ar face imposibila reforma. E un argument de fatada, un alibi folosit de cele doua partide pentru a-si deroga responsabilitatea. În fapt, Curtea Constitutionala este o institutie profund politizata, atât ca forma, prin principiile care guverneaza numirea celor noua magistrati, cât si pe fond, daca aruncam o privire pe CV-urile magistratilor. Presedintele CCR, Marian Enache, are în spate trei mandate de parlamentar si a trecut prin cinci partide pâna a fost promovat de PSD în functia de interpret-sef al legii fundamentale. Printre ceilalti opt regasim alti politicieni de cariera precum Iulia Scântei (PNL) sau Varga Attila (12 ani deputat UDMR), magistrati profund datori si recunoscatori PSD – Gheorghe Stan si Cristian Deliorga – sau judecatori fideli lui Iohannis – Elena Simina Tanasescu si Mihaela Ciochina – fosti consilieri prezidentiali. Pe lânga acestia, Livia Stanciu, o judecatoare mai degraba pro-reforme, daca ne amintim pozitiile de bun simt la dezbaterile CCR, respectiv, dosarele solutionate la Înalta Curte.
În ultima instanta, abuzul numit pensii speciale poate fi îndreptat cu o majoritate de 5 la 4 la CCR. S-a întâmplat de atâtea ori ca reforme/decizii cruciale sa pice la Curte cu un scor la limita, se poate si invers. Dupa cum am aratat, pârghiile politice exista. Atentie, solutia propusa nu e traficul de influenta, liderii politici nu trebuie sa le ofere/ promita în mod ilegal ceva fostilor camarazi de partid, ci doar sa transmita un mesaj transant, pe canale oficiale si neoficiale, „dragi fosti colegi, interpretati Constitutia cum vreti, dar la pensiile speciale o tragem o linie rosie, va supuneti presiunii sociale”. Sau, vorba lui Ciolacu, „trebuie sa întelegem ca românii nu mai suporta nedreptatea. S-au saturat sa dam vina unii pe altii”.
Toata povestea asta ca „am taia mâine pensiile speciale, dar nu ne lasa CCR” arata ipocrizia si nesimtirea liderilor PSD si PNL. Daca ar exista vointa politica, Curtea s-ar supune. De fapt, s-ar supune însasi Constitutiei pe care este chemata sa o apere si care la articolul 16, aliniatul 1, spune clar: „Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.