Publicitate

Suntem cetateni ai unui oras european, tot mai bine conectat la fluxurile globalizarii. Nu ne temem si nu respingem fara motiv ceea ce vine din afara granitelor. Nu s-au temut si nu au respins ideile aparute în strainatate nici elitele vremii – din contra, anul 1859 a fost doar începutul unui proces de modernizare cu origini, sa o recunoastem, externe.
Ca în fiecare an, celebrarea Unirii Principatelor Române face din orasul Iasi un punct cu adevarat special pe harta României. Ziua de 24 ianuarie ne arata, din fericire, ca patriotismul sincer, statornic si robust se pastreaza si se transmite din generatie în generatie. Faptul ca pe alocuri sunt etalate si trairi mai putin adecvate nu trebuie sa rapeasca nimic din semnificatia unei zile care a devenit, dupa decembrie 1989, o sarbatoare a comunitatii.

Stim, desigur, ca oficialitatile centrale tind sa „lase” orasul nostru sa fie centrul manifestarilor de 24 ianuarie, chiar daca Unirea de la 1859 este marcata, asa cum este si normal, pe tot cuprinsul tarii. Nu putem sti, din pacate, în ce masura actiunile comemorative reusesc si în alte parti sa creeze spiritul comunitar amintit mai sus. Memoria istorica, anvergura academica si chiar angajamentul civic sunt resurse pe care alte orase mari nu le au, cu referire la Unirea Principatelor. Evident ca situatia este si mai putin avantajoasa în comunitatile mai mici. Ar fi probabil, o idee interesanta ca Iasul sa sarbatoreasca 24 ianuarie „împreuna” cu o alte localitate – nu neaparat un oras mare si nu neaparat din Moldova. Desigur, aceasta ar presupune eforturi si costuri asupra carora ar trebui sa se pronunte, în final, reprezentantii cetatenilor – consilierii locali. Ne putem imagina, însa, un ansamblu bine articulat de schimburi culturale de care sa beneficieze, an de an, localitati din acea categorie: daca orasului nostru i-a fost „lasata” pozitia cea mai vizibila în sarbatorirea zilei de 24 ianuarie, am putea profita de ea, în cel mai nobil sens al cuvântului.

Este cunoscut faptul ca actele de la 5, respectiv 24 ianuarie 1859 nu trebuie judecate prin prisma conformarii stricte la procedurile decizionale ale vremii, chiar daca omagiem, în fiecare an, inventivitatea de care au dat dovada elitele unioniste în actiunea lor de a-l aduce pe domnitorul Moldovei în scaunul de la Bucuresti. Nu putem folosi termeni care sa trimita la democratie, dar putem observa ceva foarte important: se naste o „vointa populara”. Iar odata manifestata, ea nu mai poate fi negata – poate fi constrânsa si limitata vremelnic, dar nu învinsa definitiv. Într-un fel, anul 1859 marcheaza nu doar nasterea statului român modern, ci si a guvernarii constitutionale ce avea sa consacre, nu peste mult timp, drepturile si libertatile individuale. Fara a afirma în vreun fel ca aceasta componenta lipseste din abordarea istoricilor, ar merita ca ea sa fie prezentata mai convingator publicului larg. Democratia noastra de astazi – tânara, imperfecta, neconsolidata – are nevoie si de acest discurs despre origini. Iar faptul ca orasul nostru joaca un rol important în acest discurs este, desigur, îmbucurator.

A vorbi despre vointa populara manifestata la 1859 nu înseamna a minimaliza rolul factorului international. Desigur, contributiile istoricilor includ aspectele de politica internationala a vremii, dar portretul prezentat publicului larg sufera, uneori, din cauza neglijarii acestei componente. A vorbi, spre exemplu, despre rolul extrem de important jucat de Napoleon al III-lea în procesul de creare a Principatelor Unite nu înseamna a diminua meritele elitelor politice nationale (în mare parte, iesene). Suntem cetateni ai unui oras european, tot mai bine conectat la fluxurile globalizarii. Nu ne temem si nu respingem fara motiv ceea ce vine din afara granitelor. Nu s-au temut si nu au respins ideile aparute în strainatate nici elitele vremii – din contra, anul 1859 a fost doar începutul unui proces de modernizare cu origini, sa o recunoastem, externe. Am putea, asadar, chibzui daca nu cumva de la Iasi ar trebui sa se afirme public, ceva mai apasat, ca orasul nostru, la fel ca Bucurestiul, devine un punct deloc neglijabil pe harta Europei de Est, cu tot ceea ce însemna acest lucru – bune si rele. Si, asa cum s-a mai scris în aceasta pagina, personalitati precum Napoleon al III-lea sau, pentru a ne raporta la anul 1918, presedintele Woodrow Wilson merita o mentiune pe harta de astazi a Iasului, orasul celor trei Uniri.

Citește toată știrea

Gânduri de ziua Unirii Principatelor
Publicitate