Veneam cu trenul de la Chisinau, eram singur în compartiment, când au intrat doi haidai, unul mai mare ca altul. Primul m-a ridicat ca pe un fulg si s-a apucat sa ma purice. So-so! mi-a facut semn sa tac. Al doilea s-a apucat sa controleze prin compartiment. Nimic! Tipii apoi au iesit.
Dupa aceea a intrat un individ cu capsorul ca un ou de rata, cu buzele împletite. Semana izbitor cu Putin.
– Vladimir Vladimirovici, vî?
– Da, ia.
Mai departe discutia cu dumnealui am purtat-o în ruseste, doar o traduc aici pentru dumneavoastra.
Am ramas prostit o vreme, apoi l-am întrebat:
– Unde mergeti?
– În Italia la doctorul Cavalcanti de la Milano. Am o tumoare, cred ca ai citit prin ziare, si cica doctorul asta stie s-o tamaduiasca. Asa mi-au spus gheneralii doctori.
Ma uitam mut la el, asa ca a continuat:
– De ce nu a venit doctorul Cavalcanti în Rusia, vrei sa întrebi?
– Îhî!
– Ei, bine, doctorul Cavalcanti nu vrea sa vina, asa ca eu, presedintele celei mai mari tari din lume, trebuie sa merg la el, a spus Putin oarecum enervat. Hai, întreaba-ma ce vrei sa ma întrebi. N-avem timp prea mult. Stiu ca scrii la ziare, ti-am citit dosarul.
– Ce aveti cu Ucraina? mi-a venit pe buze prima întrebare.
– Dragul meu, eu nu am nimic. Dar ghinararii mei au. Si nu mai pot scapa de gura lor. Plus ca rusul obisnuit, sa stii (uite, de asta nu sunteti constienti voi, românii), vrea o Rusie mare, balsoaie, ca altadata. Asa s-a obisnuit. Tot victorii, tot victorii. Si bavardage politicianist.
– Oho, stim si frantuzeste!
– Am învatat când eram la KGB.
– Aha! Vasazica tot e bun la ceva KGB-ul.
– Asculta-ma ce-ti spun, dar sa nu mai spui la nimeni: Fara KGB, Ohrana sau cum i-o mai zice Rusia nu poate.
– Chiar asa?
– Chiar asa. Dar asta sa n-o scrii. Oricum, eu nu am sa recunosc niciodata ca am zis asa ceva. Nu vreau sa-mi ridic în cap ghinararii.
– N-o sa mai fie Rusia cum a fost. Cel putin nu asa curând.
– Asa cred si eu, dar ce sa le fac? Cum ziceti voi: Pâna nu se urca Ivan pe divan… Gata, aici trebuie sa cobor. Do svidania!
– Do svidania, Vladimir Vladimirovici. Mi-a facut placere! Nu va urez uspeh (succes).
Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
Articolul face parte din seria „Oameni si istorie – portrete din vremurile de acum”,
tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2022.