Cel putin opt femei au denuntat ca au fost drogate cu substante de supunere, cunoscute sub denumirea de „drogul violului” în timpul petrecerii de vara a Partidului Social Democrat German (SPD) , eveniment la care a fost prezent si cancelarul german, Olaf Scholz, inclusiv deputati, angajati ai Bundestagului german si ai circumscriptiilor social-democrate.
Prima care a tras un semnal de alarma a fost o tânara de 21 de ani ce sustine ca a început sa simta ameteli si sa aiba pierderi de memorie dupa ce a participat la aceasta petrecere, fata afirmând ca nu a baut alcool pe toata durata evenimentului. Mai mult, a doua zi nu si-a amintit nimic din ce s-a întâmplat în timpul noptii. Liderul grupului parlamentar social-democrat, Katja Mast, a declarat ca partidul este consternat de aceasta situatie si a asigurat ca vor face , citez, „tot ce este posibil pentru a clarifica faptele”. Deocamdata nu a fost clarificat nimic.
Povestea fetei de 21 de ani nu este o exceptie sau un eveniment izolat, iar experienta ei urmeaza un tipar deja bine cunoscut de expertii în rezolvarea cazurilor de abuz sexual , care afirma ca acest tip de agresiune nu este un mit, el exista si e folosit din ce în ce mai des în ultimii ani, desi este una dintre infractiunile cel mai putin semnalate si cel mai greu de dovedit.
Violatorii se gasesc, deci, dupa cum vedem, în toate locurile si clasele societatii. Ei reproduc, prin acte, supunerea vointei victimei , încalcând cele mai elementare drepturi ale omului de integritate fizica si psihologica. Ce s-a întâmplat la reuniunea partidului lui Olaf Scholz ridica mai multe întrebari. Pe de o parte, se pune întrebarea daca aceasta este o practica generala în cadrul partidelor – petreceri cu droguri, femei seduse pentru dezmat si sex. Si, pe de alta parte, se ridica si o alta întrebare: ce s-a urmarit prin utilizarea acestui drog? Un ulterior santaj? Filmari compromitatoare care vor fi facute public în viitorul politic al acestor femei?
Utilizatorii unor astfel de droguri mizeaza, de regula, pe doua aspecte: rusinea sau vinovatia resimtite de victima si viata scurta pe care o au toxinele în organism, astfel ca nu poate fi dovedit, în cele mai multe cazuri, consumul acestora. Ambele circumstante sunt, dupa cum vedem, strâns legate între ele. Incertitudinea a ceea ce li s-a întâmplat celor opt femei prezente la reuniunea SPD Germania din cauza pierderii memoriei si, poate, sentimentul rusinii întârzie solutionarea cazului. Daca nu cumva dosarul, din lipsa de probe de laborator clare, a fost deja închis. Presa germana nu a acordat prea multa importanta acestui incident.
Ceea ce s-a întâmplat în Germania ne duce cu gândul la faptul ca înca mai traim vremuri în care se crede ca puterea, de orice fel, este specifica barbatului si ca barbatul are dreptul de a exercita aceasta putere asupra femeii . Astfel de valori sunt transmise, din pacate, întregii societati, care, sub acest principiu, revictimizeaza femeile în principal pentru ca, în acord cu conceptia generala, ele se plaseaza în asa-numitele „situatii de risc”, în care se fac vinovate ca nu respecta regulile ”conducerii”. Regulile de conduita în relatia femeie – barbat sunt introduse, cum bine stim, în educatia femeilor din copilarie, familiile învatându-le ce tip de haine sa poarte, ce tip de machiaj sa foloseasca, cum sa se comporte pe strada, când, cu cine si cum sa bea , când pot iesi din casa si asa mai departe, punând responsabilitatea femeii pentru faptele unor terti împotriva integritatii sale sexuale. Cultura abuzului sexual învata, însa, ca barbatii ar trebui sa profite de orice oportunitate sexuala si ca, adesea, femeile care spun ”nu”, spun doar pentru ca nu sunt învatate sa spuna ”da” din prima si asa, daca nu sunt convinse, se aplica forta sau se apeleaza la diverse capcane, precum drogurile, cum s-a întâmplat la petrecerea SDP din Berlin.
Retorica media tinde sa identifice femeile politicieni drept „femei” înainte de a le recunoaste ca „politicieni”. Sexul are întotdeauna prioritate. Una dintre modalitatile de a evidentia aceasta diferenta este de a asocia femeile politicieni mai frecvent cu atribute de frumusete, cu descrieri fizice, cu alegeri vestimentare, cu vârsta sau inteligenta. Cu cât mai frumoase si mai tinere, cu atât reprezentarile mass-media tind sa fie mai sexualizate si obiectivizatoare. Daca sunt mai putin frumoase si mai în vârsta, ele tind sa fie prezentate ca nefeminine, demodate. Ambele arhetipuri le penalizeaza pentru ca se creeaza o tensiune între putere si feminitate. În ambele cadre, femeile sunt îndepartate de la ideea de putere. Se discuta despre femeile din politica în termenii impusi de societate, cum sunt ca femei, în primul rând, si apoi cum sunt ca oameni politici. Ca poarta o geanta Vuiton, ca a confundat un termen sau o capitala, ca are fustele prea scurte sau rochii-maiou în culori stridente, ca a fost cândva în apropierea unui barbat influent sau ca la operatie i-a fost gasita o sârma în colon, toate acestea umbresc proiectele, viziunea, perspectivele politice ale femeilor. În vremuri de hegemonie a imaginii, cu politica inseparabila de procesele comunicationale, nu punem la îndoiala relevanta politica a atributelor legate tocmai de aparenta. Dar punem la îndoiala centralitatea acestor atribute în argumentatia comentatorului în comparatie cu calitati precum combativitatea si competenta, prioritatile si propunerile politice. Argumentatia concretizeaza o slabire nedreapta a imaginii liderilor politici, mai ales liderilor femei.
Asa cum spuneam, supunerea chimica îti da amnezie, îti da un imens sentiment de vinovatie. Persoana care este anihilata fizic vede deja ca nu se poate apara si este constienta ca este acolo, în acel loc, împotriva vointei sale. Cea care a suferit o agresiune sexuala facilitata de droguri de cele mai multe ori habar nu are ce a facut, ce a spus în acele momente, stie doar ca a fost manipulata, folosita ca un obiect. Acest tip de viol este infinit mai odios decât o crima – nu se suprima doar vointa unui om de catre un alt om – unul las, iresponsabil si incapabil de a avea o relatie, ci, mai cu seama, imprima teama pentru o viata ca nu stii când toate cele ce s-au întâmplat la acea petrecere se vor arata publicului – daca se vor arata atunci când vei ajunge sa obtii o functie importanta sau când nu vei da curs unor ordine la nivel înalt politic. De cele mai multe ori, în cazul violului, lucrurile iau o configuratie total diferita. Nu este suficient sa se verifice actul de viol savârsit, sub orice forma a avut loc,se efectueaza si o ancheta publica asupra istoricului presupusei victime. Aici intervine factorul reputatie, adica modul în care societatea judeca comportamentul victimei înainte de viol. Legat de reputatie este acordul pe care societatea îl ofera sau nu statutului de victima a violului unei femei. În felul acesta, ca sa explicam, a fi victima a violului devine,paradoxal, un statut social conditionat de reputatie si care ajunge sa însemne mult mai mult decât a suferi violenta sexuala – înseamna a primi din partea societatii compasiunea si întelegerea pentru cele care sunt cu adevarat nevinovate în raport cu cele întâmplate.Sa ne amintim cum au primit vestea vecinii fetei de 15 ani violata de cei sapte tineri vasluieni – ”si-a meritat soarta, nu era usa de biserica”, ”asa patesti când umbli cu fusta scurta,o fata serioasa nu umbla asa îmbracata”, etc etc.
Victima, la rândul ei, alege de multe ori sa nu raporteze autoritatilor cele întâmplate , la urma urmei, erau fie prieteni, cunostinte, colegi de partid sau de birou iar, în acest caz, societatea întelege ca nu a existat un viol, ci o relatie sexuala consfintita. A, deci se cunosteau! A mers de bunavoie cu el la petrecere, iar acum se razbuna!, cam asta auzim în cele mai multe cazuri. Configurat astfel, este un alt mijloc prin care victima e pusa la îndoiala, ea si veridicitatea faptelor. Ce fel de femeie, gândesc cei din jur, denunta un prieten, o cunostinta sau un coleg pentru viol? Si cum poate aceasta femeie sa demonstreze ca a fost, de fapt, un viol, întrucât, în multe situatii, exista mai multi martori ai relatiei dintre victima si agresor înainte de violenta semnalata? Se hlizea cu el toata ziua la birou, doar stia ca e însurat, si-a cautat-o singura! Dificultatea de a dovedi ca un act sexual este, de fapt, viol vine din bariera creata prin însasi judecata societatii. O societate care judeca victima violului dupa criterii atât de riguroase si, în acelasi timp, una care creeaza imaginea violatorului drept individul ce pândeste cu o cagula pe o alee întunecata, asteptând ocazia de a-si îndeplini dorinta. Aceasta constructie sociala ideala a imaginii victimei este modus operandi al violatorilor, de unde si dificultatea identificarii victimei si a agresorului, deoarece ambii nu corespund în general imaginii mentale pe care societatea o are despre ei.
Opt femei din partidul lui Olaf Scholz nu cunosc ce s-a întâmplat cu ele în seara în care petreceau alaturi de colegii lor din SPD. Daca nu se va gasi un raspuns din partea investigatorilor, ne întrebam: oare ce femeie va mai avea curajul sa bea un suc cu cancelarul german?
Cristina Danilov este psiholog