Am atât de multi cunoscuti care spun cu toata convingerea ca obiceiurile lor alimentare – a mânca prajituri noaptea, de pilda – se datoreaza faptului ca parintii lor nu i-au hranit asa cum trebuia si nu le-au insuflat obiceiuri alimentare sanatoase. Si stau si sorteaza, ca pe niste boabe de fasole, amintirile din copilarie, cum nu aveau voie sa se ridice de la masa pâna nu terminau de mâncat grisul cu lapte sau cum erau alergati cu papucul prin curte când aruncau sub masa carnea din ciorba la pisici. A devenit un fel de sport, multi cauta cauzele dependentei de alimente, de alcool, de tigari, de dragoste, de droguri, în copilarie si, dupa un search profund concluzioneaza: „mama e de vina ca sunt supraponderala”, „tata e de vina ca eu beau”.
Daca suferi de dependenta de mâncare sau orice alt tip de dependenta, nu cauta problema în copilarie. E ca si cum ai cauta cheile nu acolo unde crezi ca le-ai pierdut, ci sub veioza, pentru ca acolo e lumina. Problema dependentei tale de savarina, saorma sau de vodca nu are nimic de-a face cu copilaria ta, dependenta ta este obiceiul tau dobândit acum, din pura neglijenta de sine. Copilaria a trecut de mult, toate problemele nerezolvate sunt în prezent, iar principala problema nerezolvata este însasi dependenta, nu relatia dintre tine si parinti. Daca privim bine, toate dependentele sunt asemanatoare: alcoolul, pacanelele, mâncarea în exces, dragostea neîmpartasita, drogurile si, daca vedem aceasta asemanare, ne va fi mult mai usor sa întelegem cum actionam.
Orice dependenta are o parte fizica, nu doar chimica. Aceasta presupune un metabolism alterat în care substanta sau materia este deja încorporata si, fara substanta, începe defalcarea fizica, periculoasa si uneori chiar fatala. Organismul nu poate trai fara acea materie, s-a schimbat, s-a reconstruit în asa fel încât, acum, materia este partea lui necesara. Partea fizica este simtita ca fiind cea mai rigida, dureroasa, dar se epuizeaza destul de repede. Mai exact, un organism obisnuit cu alcool care nu mai primeste alcool, ci primeste în schimb niste vitamine, medicamente, sucuri naturale, apa, se recupereaza destul de repede si începe sa functioneze normal. Cu toate acestea, dincolo de partea fizica, ramân probleme cu partile psihologice ale dependentei. Partea fizica a dependentei nu poate fi, deci, legata de trecut, de copilarie. În copilarie, o persoana gestionata fizic fara droguri, de pilda, traia normal, dar în momentul actual al vietii sale corpul sau este diferit, moare fara ele. Mâine, orice dependent va putea depasi retragerea daca va dori, organismul se va reconstrui, se va adapta, si din nou se va putea descurca fara aceasta materie.
Dependenta de dragoste are si ea o parte fizica. Este panica si durere în tot corpul, de pilda, în special în regiunea inimii si a plexului, atunci când iubita decide sa te paraseasca si îti spune ca o va face. Prezenta unei persoane dragi se înscrie în metabolismul fizic, chiar daca nu în felul drogului care se injecteaza în vene – iubita se poate atinge, e palpabila, e vizibila. Dar, ca si în cazul unui alcoolic si al unui dependent de droguri, panica de singuratate, transpiratia, tremurul si tahicardia de la despartirea de persoana iubita trec rapid. O persoana înceteaza sa mai experimenteze retragerea, manifestata prin simptome fizice, iar partea psihologica a dependentei iese abia acum în prim-plan. Nu este vina mamei pentru asta, nici macar a vecinului care te-a speriat când ti-a trimis pupici de la balcon, nici a baiatului care a râs de tine în clasa a treia ca n-ai raspuns la declaratia lui de dragoste. Nu din cauza lor esti dependent de dragoste acum si treci prin travaliul singuratatii. Exista alte motive si trebuie depistate.
Un dependent de alcool care a scapat de partea fizica a dependentei sale, adica a depasit retragerea, începe sa alunece în apatie din cauza dependentei psihice fata de alcool. Cei care nu înteleg ce este dependenta sunt suparati pe el: „Ei bine, deja te simti normal, nu mai ai tensiune, nu mai tremuri, apoi, mergi la munca, ocupa-te de casa, de ce cauti din nou pe cineva cu care sa bei?” Multi vad asta ca fiind iresponsabilitatea alcoolicului, s-a învatat asa, sa nu faca nimic altceva decât sa bea. Nu, nu e doar lipsa de responsabilitate, aceasta este, de fapt, partea principala a dependentei. Nu mai moare fara alcool, dar tot nu poate trai fara el. Nu are putere de viata, se simte neputincios si inutil. Prin urmare, gândurile lui sunt ca sa bea, pentru ca acolo i-a ramas gândul, sa simta macar pentru o vreme bucurie si încredere în sine, adica o stare pentru el normala de energie. Cum va întelege oare un dependent de alcool care s-a hotarât sa renunte la viciu discutiile cu prietenii fara votca sau mersul la meci fara câteva doze de bere în ghiozdan? Nu va întelege, cum nu va întelege nici mersul la dus, nici pescuitul, nici mersul la culcare, totul s-a transformat în ceva plictisitor, fara noima – deci… înapoi la alcool!
Dependentul de dragoste este la fel. El pare sa fie în viata, dar, de fapt – e, eufemistic vorbind, mort. Nu are energie sau sens propriu. Se uita la lume si nu gaseste nimic interesant în aceasta lume. Si daca gaseste, are legatura doar cu fosta iubita. Vede o cafenea vintage: ce bine ar fi fost acolo cu ea. Vede floraria: i-as fi dat flori, sigur i-ar fi placut… Discutati cu el: întreaga lume e în jurul iubitei, ea este centrul vietii lui, orice altceva fara acest centru se destrama literalmente.
Cum sa depasesti aceasta parte a dependentei? Sa recunosti în primul rând ca ai o problema si vrei s-o rezolvi. Stim cu totii persoane care invoca în fata cunoscutilor boli diverse, dintre cele mai exotice, întâmplari stranii pentru a-si ascunde alcoolismul, de pilda, chiar si atunci când sunt prinse asupra faptei. Am avut tensiune dimineata de asta n-am venit la conferinta, va spune, desi miroase a votca de la distanta. Daca recunosti problema, e primul pas, apoi începi sa-ti reconstruiesti viata pentru a nu fi alaturi de dependenta din nou si sa reîntorci resursele de energie pierdute din cauza dependentei – caci stim bine, dependenta ia surse – te îndeparteaza de familie si prieteni, îti distruge demnitatea, hobby-urile, te lasa fara locul de munca. Apoi, încerci sa gasesti resurse noi, treptat, sa-ti câstigi acest cerc de resurse. Ele pot fi responsabilitati noi, un job solicitant, activitati care vin în sfera ta de pasiuni, cercuri noi de prieteni cu atitudini sanatoase etc. si care te vor mentine ocupat si departe de acea materie de care pomeneam anterior. E greu, veti spune, dar nu exista alta cale, si nu e imposibil. În împrejurari deosebite, iesirea din dependenta se produce rapid, uneori în câteva zile, când exista ceva pe care sa-ti concentrezi toata atentia si cu care sa te lasi antrenat, în cele mai rele conditii dureaza cam un an, depinde de fiecare. Atâta timp cât nu exista resurse de energie, o persoana se va simti în continuare rau, foarte rau, pur si simplu poate nu se va întoarce la dependenta, dar gândurile despre inutilitatea existentei îl vor bântui. Va ramâne în continuare în fundul gropii. Doar resursele ajuta la iesirea din groapa, însasi atentia fata de ele ajuta si mai ales succesul în conectarea lor. De îndata ce se formeaza minimul, o persoana începe sa traiasca în sensul deplin al cuvântului: devine motivat, activ, multumit, chiar fericit. Uneori de o suta de ori mai fericit decât înainte de dependenta.
Dar cum ramâne cu partea psihologica a dependentei? Aceasta este partea care îl împiedica pe dependent sa gaseasca resurse în mod normal, îl lasa într-o stare în care poate cadea din nou în aceeasi dependenta sau în una noua. Exista obiceiul de a astepta ajutor din afara – medicul care face minuni, terapeutul care îi rezolva problema cu mama, apoi sotia, colegii sau copilul – si doar atât – totul din cauza egocentrismului, a stimei de sine inadecvate, a lipsei de dorinta de a lucra singur la rezolvarea problemei, învinovatirea altora pentru dependenta. Este o sarcina potrivita, sigur, pentru un terapeut – a ajuta o persoana sa înteleaga ceva despre sine si sa-si vada distorsiunile. Dar chiar si fara un terapeut, o persoana poate face fata daca vrea sa lucreze cu ea însasi, sa fie mai puternica. Aceasta munca este absolut ineficienta fara pomparea simultana a resurselor, doar a sta si a analiza complexele este o munca fara sens. Dar, în acelasi timp, cu resurse, a face acest lucru este necesar.
Chiar si în acest caz este inutil sa cauti problemele în copilarie, sa-ti blamezi parintii, rudele sau vecinii pentru dependenta ta de astazi, când esti adult. A-ti blama mama ca nu te lauda când luai premiu sau a controlat prea mult iesirile tale în oras – si acestea ar fi motivele pentru care astazi consumi în exces alcool sau prajituri noaptea, nu are rost, pentru ca, stim cu totii, chiar si cei care au avut parte de o educatie permisiva, unde nu poate fi vorba de traume, ajung sa fie dependenti. Adultul trebuie sa creasca acum, lasând amintirea parintilor nealterata pe tarâmul îndepartat al subconstientului, si sa gaseasca, cu maturitate, solutii si surse de echilibru pentru a depasi problema pe care o are. Deci, când deschideti noaptea frigiderul si vedeti savarina, ignorati-o, beti apa si culcati-va la loc. Poate fi un prim pas.
Cristina Danilov este psiholog