Cronicarul Miron Costin scria ca: „Norocul la un loc nu sta”. Era o tema a medievalitatii si fusese mai înainte a antichitatii. La care se adauga, înfratite, tema trecerii timpului si a mortii. Astazi moartea nu mai adasta în constiinta oamenilor, desi ea, de fapt, exista în viata noastra zi cu zi, clipa de clipa. Ca întotdeauna. Asta nu înseamna ca trebuie sa cugetam mereu la ea, dar nici sa ne facem ca o uitam. Asa cred.
Da, daca ne gândim bine, tema norocului si a desertaciunii prin consecinta s-a schimbat azi. S-ar putea spune mai degraba: „Binele la un loc nu sta”. Trebuie, cred, sa fim constienti de devastarea mentala si morala produsa de Binele civilizatiei actuale, care se faureste triumfator pe sine. Desigur, omenirea paseste înainte neîndoielnic, de mii de ani a înaintat. Marsaluieste, defileaza mai dihai decât prin fata Tribunei Oficiale, a Secretarului General: cu pieptul înainte, semeata, mândra. Sa nu mai colorizam prosteste peltica afirmatie ca „înainte era mai bine”. Ca americanii, care sunt neîndoielnic, modelul civilizatiei actuale, sunt motivul tuturor relelor. Semnele nu îmi par prea bune. Probabil se va instaura încetul cu încetul în constiinte ideea asta. Asa cum spuneam de comunisti acum treizeci de ani.
Au trecut, iata, treizeci si mai bine si tendinta anticomunismului primar de atunci sau renuntarea la desertaciunea intelectualilor antici, se apropie de un antiamericanism la fel de primar. Sigur, va curge multa apa pe gârla pâna ce acest antiamericanism sa se instaureze, ba chiar sa fie constientizat de mase. Dar tendinta exista, caci, probabil, asa este facuta lumea – ca lucrurile sa fie mereu în schimbare, ca oamenii sa se ariereze periodic, dar perpetuu. Si se vor gasi destui care sa-i ariereze. Ne-ar trebui carti si multa minte ca sa analizam aceste lucruri. Ce am putea în primul rând se reprosam actualei civilizatii? Poate am putea sa spunem odata cu Baudelaire (ideea preluata în Imperiul Binelui de Philippe Muray, carte exceptionala tradusa la editura Cartier de O. Nimigean) ca viclenia diavolului actual este ca face sa se creada ca diavolul nu exista. Raul nu, numai Binele. Moartea nu, numai Binele perpetuu si invincibil. Lumea nu se mai îndoieste de nimic, îi devine absolut indiferent ce se întâmpla. Covidul, de pilda, nu-i stârneste nicio îndoiala. Nici nu îsi mai pune întrebari. Nici o critica, nici un tipat, nici o revolta. Doar câte un babalâc de politician senil, ca sa avem senzatia ca totul e Bine.
Dar de fapt se instaureaza o groaznica confuzie a valorilor…
„Normalitatea” Binelui trebuie sa continue, The Show Must Go On: razboiele (pentru binele celor din Ghana sau Bangladesh, nu altceva), caci si razboaiele îngrozitoare vor avea stil, tigarile fara nicotina si, bineînteles, necancerigene, pandemia euforica, laptele facut în vaci-strunguri, laptele si mierea viitorului incurabil, întrolocabil, fabricile de sireturi, care vor dudui asemenea combinatelor siderurgice, divertismentele nesfârsite în raiuri exotice în Bahamas sau în Florida sau pe canapele aliotmane în jungla new-yorkeza sau prin paradisurile exotice din pampas, distractiile, comediile, sportivii si sportivele pentru distrarea multimilor. O comunicare unica si obligatorie. Televizorul modelând unic creierele în sos tomat, cu ulei picant si mult-mult usturoi artificial. Modelând cât mai tâmp. Daca nu cu altceva, macar cu muzica zdranganitoare. Vechile mentalitati, conceptii, politici vor fi scoase tot mai mult din uz. Retrograde, mama lor! Toti se vor ralia politicii universale: Politicienii, laptarii emancipati, contii democrati, vidanjorii nobili pâna la genunchiul broastei, demoazelele cât mai tâmpe (ca sa nu zic proaste bâta), cât mai dezbracatele, cu piesele de baza – portjartierul, sutienul si chilotelul, vedetele porno ce vor fi tot mai porno, neprihanite si gravide, femeile cu barba si barbatii femei, educatoarele si educatorii natiei, seducatoarele cu globul magic, pâna si religiile, care altminteri vor fi socotite retrograde. Preotii se vor recicla într-un fel de guru policalificati, iar bisericile vor juca rol de case de cultura.
O lume buna-bunuta, ca vaca taranului de altadata: grasa, tâtoasa si sara devreme acasa. Casino online, gratis, o multime de jocuri pline de pseudo-farmecul… de pseudofarmec. Scepticii sa taca mâlc, invadarea Ucrainei are ceva din Victoria si-al ei husar cu Ion Dacian sau cu Barâsnikov de la Moscova: ramâne doar optimismul. Huo, negativistilor, geniilor nefericite, care e musai sa fie reconvertite fericite.
Însasi moartea va deveni tot mai pipernicita, n-o va mai duce sub Soarele triumfator al optimismului pandemic sau nu. Gloantele vor avea dulceata mierii. Da, da, ce vor mai conta câteva mii de morti acolo, sute de mii, milioanele poate care mor!? Dar Pandemia sau Razboiul câstiga negresit, debordând de joc si voie buna, de buna dispozitie în iarmarocul acesta universal.
Si numai distractii! Nimic enigmatic, nimic neluminat, numai banal si de înteles. Ca într-un vodevil atroce. Numai bine si amnezie euforica! The Show Must Go On!
Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist