Poporul german, în cazul de fata.
La sfârsitul lunii ianuarie, am citit în Frankfurter Allgemeine Zeitung un articol semnat de Renate Köcher (Institut für Demoskopie Allensbach) despre un sondaj privind gradul de afectare a populatiei germane ca urmare a pandemiei, sondaj efectuat de institutul la care activeaza autoarea. Titlul: Das Gefühl, in einer Endlosschleife festzuhängen (Sentimentul ca esti prins într-o bucla nesfârsita, FAZ, 26.01.22).
Iata niste cifre, pornind de la întrebarea cadru „Ce va apasa cel mai mult în legatura cu coronavirusul?”
Nesiguranta privind durata pandemiei – 73-;
Mai putine contacte cu prietenii si familia – 68-;
Anularea de evenimente si serbari – 67-;
Nepetrecerea timpului liber asa cum ti-o doresti – 66-;
Coronavirusul e subiectul predominant în discutii – 63-;
Obligatia de-a purta peste tot masca – 61-;
Faptul ca mass media trage tot timpul semnale de alarma – 59-;
Faptul ca multi oameni au devenit mai agresivi – 52-.
Cum nu m-am gândit la vremea respectiva sa „pun” deoparte tot articolul, acum nu mai am acces la el, dar am gasit în alta parte alte date obtinute de IDA, recte în cotidianul Tagesspiegel din Berlin, de unde am aflat ca 82- din cei chestionati (peste 1000) considera ca „pandemia a schimbat societatea în rau, doar un procent crezând ca ar fi devenit mai buna”!
O alta întrebare a sondajului a fost despre cum s-a descurcat Germania vizavi de provocarile crizei, iar rezultatul a fost ca „doar 44- din cei chestionati mai considera ca a facut-o bine sau foarte bine”, pe când la începutul pandemiei ar fi fost nu mai putin decât 78- multumiti sau foarte multumiti în privinta asta.
Apoi, 70- din repondenti cred ca Germania „se va întoarce într-o normalitate cotidiana” abia în 2023 ori mai târziu, iar 60- se simt mai rau decât înainte de izbucnirea pandemiei. Interesant este ca asta au spus-o peste medie tinerii, 83- dintre cei sub 30 de ani declarând ca îi apasa anularea de evenimente si sebari, 54- dintre ei sunt de parere ca nu prea mai au ocazia sa cunoasca noi oameni, iar 41- au deplâns însingurarea.
În ce-i priveste pe parinti, 80- dintre ei care au copii sub 18 ani au declarat ca copiii lor ar suferi în urma situatiei actuale.
În fine, ultima cifra oferita de materialul din Tagesspiegel e interesanta pornind de la formularea categoriei vizate: „minoritatea radicala a oponentilor împotriva masurilor” (sanitare ale autoritatilor, desigur). Ei bine, aceasta „minoritate radicala” s-ar fi marit în decursul anului trecut, procentajul celor care si-ar putea imagina sa participe la „demonstratii anti-protectia-sanatatii” s-ar fi dublat de la 6 la 12-.
Am lasat la urma ceea ce spune Renate Köcher în FAZ despre perceptia presei:
„În perioada asta /la începutul pandemiei, m.a./, relatarile mass mediei au primit preponderent o nota pozitiva: 47- au avut impresia ca relatarile presei reflecta adevarul, doar 23- i-au reprosat alarmismul /Panikmache, în original, m.a./. Aceasta apreciere aproape ca s-a inversat: azi, 46- considera relatarile presei alarmiste, pe când doar 28- îi mai atesteaza mass mediei o reflectare apropiata de realitate.”
Va mira? Pe mine, nu prea. Daca ar fi sa ma mire ceva, i-as da dreptate unui prieten care e de parere ca încrederea nemtilor în presa înca e mare… Dar aici e, totusi, vorba de presa germana, caci daca s-ar face un sondaj în România sub palaria „Pandemia si românii” (poate s-a facut, n-am reusit sa dau de vreunul…), ceva îmi spune ca încrederea în presa din tara e si mai mica.
Dar aici, nu-i asa, presa a fost ce-a fost în comunism (organ de propaganda, în principal), iar multe publicatii si posturi tv actuale continua „traditia”, încât un banc marca „Radio Erevan” parca surprinde cel mai bine perceptia populara. Asa ca, poftim, în final, o întrebare pentru Radio Erevan:
– E adevarat ca politicienii si jurnalistii îsi vând constiinta?
– În principiu, da, dar 95- n-au!
Stiti care-i culmea? Faptul c-am citit bancul acesta recent în presa germana.
Michael Astner este poet, traducator si publicist