Cu ceva zile-n urma, am dat la un prieten de pe FB peste o postare mai mult decât interesanta. Ortwin Bonfert a analizat un pic termenul de Sommersachsen / „Sasi de vara”.
Zice el despre acestia: „Colocvial, sasii de vara sunt pensionari care-n anotimpul cald se afla-n vechiul acasa din Transilvania româneasca, dar când vremea devine rece si umeda, stiu sa aprecieze si sa profite de confortul din Occident. Asta nu suna a vechi virtuti germane. Totusi, nu-i nimic reprobabil în treaba asta: noul si vechiul acasa ei si l-au obtinut prin munca”.
Apoi, Bonfert (nascut la Sibiu, actualmente traitor la Stuttgart) tine sa scoata-n evidenta plusurile acestei migratii de vara spre vechea patrie, spre Transilvania natala (pentru cei mai în vârsta, peste treizeci de ani, dar îndeobste nu si pentru cei sub treizeci de ani): „Sasii de vara îsi aduc cu ei nepotii si contribuie astfel la o apropiere între Est si Vest. Îsi aduc instrumentele muzicale si dau cu oameni de la fata locului concerte în aer liber ori de camera. În pauze, au loc lecturi din carti pe care le-au luat cu ei. Se danseaza împreuna: în port popular, dar si doar de placere. Prin bisericile fortificate renovate bate o briza proaspata de vara. Zece ani dupa ideea initianta, exista un birou de informare pentru cei care vor sa se angajeze în plus pentru ceva anume. Da, în Transilvania: «ezitant doar bat ceasurile… altfel curge aici timpul» (A. Meschendörfer)”.
Citatul este din vestitul poem Siebenbürgische Elegie al scriitorului brasovean Adolf Meschendörfer (1877-1963), scris în 1927 si devenit emblematic pentru sentimentul de sine al sasilor. Precis va fi fost tradusa si-n limba româna elegia, dar vreau sa-ncerc o varianta proprie, libera, fara corsetul rimelor (care cam înabusa ritmul elegiac în traducere):
Elegie transilvana
Altfel freamata fântânile, altfel curge aici timpul./ Devreme-l cuprind fiorii vesniciei pe feciorul mirat./ Bine-ncastrate în cripte putrezesc oasele stramosilor./ Sovaitor doar bat ceasurile, sovaitoare piatra se farâma./ Vezi stema de pe poarta? Demult s-a ofilit mâna ce-a facut-o./ Popoare-au venit si-au plecat, pâna si numele lor a pierit./ Taranul cucernic, în schimb, seamana-n copârseu,/ Îsi secera din el grâul, îsi stoarce din el vinul. / Alt gust are aici vântul de martie, alta-i mireasma fânului./ Altfel suna aici vorba de dragoste si vesnica loialitate./ Luna rosie, unica prietena draga a multor nopti,/ Înalbit-a fruntea flacaului, pe care amiaza l-a bronzat,/ L-a maturizat precum mareata moarte cu iz ametitor,/ Precum în amurgul verzui stejarul cu o vorba-nteleapta./ Neabatuti, precum stelele, s-au adunat anii,/ Of, deja e septembrie. Încet li se termina cursul.
Siebenbürgischer Kultursommer
Ma gândesc ca, indirect, Ortwin Bonfert se va fi referit si la aceasta „Vara culturala transilvana”, atunci când a pomenit de cei „zece ani dupa ideea initianta”, caci între 23 iulie si 15 august s-a derulat un calendar de nu mai putin de 130 de evenimente, toate prinse si într-un caiet-program pe zile, ore si localitati, în sate si orase (foste) sasesti. Poftim, lista lor completa, cu denumirea-n germana si-n româna – s-ar putea sa vi se para ca cititi un poem experimental: Agnetheln/ Agnita, Arkeden/ Archita, Baaßen / Bazna, Bekokten/ Barcut, Bistritz/ Bistrita, Bodendorf / Bunesti, Botsch/ Batos, Braller/ Bruiu, Deutsch-Kreuz/ Crit, Deutsch-Weißkirch/ Viscri, Donnersmarkt/ Manarade, Draas/Drauseni, Großkopisch/ Copsa Mare, Großpold / Apoldu de Sus, Großscheuern / Sura Mare, Hamruden/ Homorod, Heltau/ Cisnadie, Hermannstadt/ Sibiu, Holzmengen/ Hosman, Hundertbücheln/ Movile, Keisd/ Saschiz, Kirtsch/ Curciu, Klosdorf/ Cloasterf, Kronstadt/ Brasov, Mardisch/ Moardas, Marienburg/ Feldioara, Martinsberg/ Somartin (ma duce cu gândul negresit la… Claudiu Komartin…), Mediasch/ Medias, Meschendorf/ Mesendorf (ei, daaa!!!), Mühlbach/ Sebes, Nadesch/ Nades, Neustadt/ Noistat, Niedereidisch/ Ideciu de Jos, Petersdorf/ Petris, Radeln/ Roades, Rauthal/ Roandola, Reichesdorf/ Richis, Reps/ Rupea, Rode/ Zagar, Rosenau/ Râsnov, Sächsisch Regen/ Reghin, Schaas/ Saes, Schäßburg/ Sighisoara, Schellenberg/ Selimbar, Schlatt/ Zlagna, Schmiegen/ Smig, Stein/ Dacia (poftim?), Stolzenburg/ Slimnic, Tartlau/ Prejmer, Weidenbach/ Ghimbav, Wurmloch/ Valea Viilor, Zeiden/ Codlea. (Mda, penultimul nume german de sat e cam singurul care câstiga prin varianta româneasca, de vreme ce Wurmloch înseamna Gaura Râmei…)
În fine, personal, am „bifat” fara sa vreau fix o jumatate de eveniment, anume din Ziua usilor deschise la muzeul „La vecinii mei din Apoldu de Sus”. Dar despre asta, saptamâna viitoare – poate. Pâna una alta, de, eu unul nici nu ma pot socoti vreun sas de vara, caci vin la Amnas primavara, vara, toamna si îndeobste, pentru vreo saptamâna, si iarna (în decembrie). Daca-mi pare rau de ceva, atunci de faptul ca sasii amnaseni nu par sa aiba legatura altor sasi cu satul lor natal. Nu-mi dau seama de ce.
Michael Astner este poet, traducator si publicist