Este mare noroc sa întâlnesti în tinerete dascalii potriviti intereselor, climatului intelectual-temperamental propriu, capabili sa îti deschida spiritul spre tot ce este mai nou, mai valoros în profesia aleasa.
Antonin Ciolan si-a gasit norocul în Germania. La Dresda, Leipzig si Berlin a studiat contrapunct, fuga si compozitie cu Felix Draeseke, adept entuziast al conceptiilor componistice marca Richard Wagner, ceea ce i-a marcat toata viata, determinându-l sa acorde cea mai mare importanta legilor orchestratiei, partiturile corifeului de la Bayreuth ajungând deseori pe pupitrul sau dirijoral. Continuitatea în însusirea profunda a muzicii lui Wagner i-a fost prilejuita de renumitul dirijor german Hans von Bülow prin urmasii sai, importanta sursa de inspiratie în definirea lui Antonin Ciolan si ca specialist în interpretarea simfonismului brahmsian. Alt dirijor de dictionar, Arthur Nikisch, a rezonat cu temperamentul vulcanic, firea volitiva, sensibilitatea ardenta a tânarului muzician român. Atunci s-a constituit fundatia conceptiei, a stilului dirijoral propriu lui Antonin Ciolan, luminând un binom pretios: minutiozitatea redarii textului din partitura, dinamismul interior, ritmul alert, masivitatea-poezia pasajelor orchestrale, impactul emotional puternic în secventele dramatice, în crearea scenelor lirice de o ingenuitate si delicatete emotionante, luminarea fiecarui solo instrumental fara a transforma vreodata orchestra în simplu acompaniator, modernitatea uimitoare a versiunilor semnate de Antonin Ciolan. Ultima calitate mentionata este cu atât mai pretioasa astazi, când muzicianul si melomanul au atâtea posibilitati de a asculta comparativ aceeasi lucrare.
Descriind sumar viziunea dirijorala a lui Antonin Ciolan, modul de aplicare a învatamintelor acumulate în Germania, am schitat, la rândul meu, doua trasee contrastante, în functie de ce ar fi putut fi, si ce a fost. Mult apreciat de Draeseke si Nikisch, care i-au deschis perspectivele carierei dirijorale de exceptie în Germania, de acolo în toata Europa, dupa încheierea studiilor, Antonin Ciolan nu a optat nici macar pentru Bucuresti, ci s-a întors în Iasul natal. Pentru ca a mai avut o calitate – a fost patriot. E adevarat, Primul Razboi Mondial l-a obligat sa îmbrace haina militara, sa lupte pe front, unde a scapat ca prin minune de la moarte, însa nici dupa încheierea luptelor, nici mai târziu de-a lungul anilor, nu a încercat sa se stabileasca în capitala. Încrederea în talentul, în ideile, în spiritul de actiune proprii, vocatia de organizator l-au convins sa ramâna în Iasul natal spre a fonda orchestre, spre a fi profesor la Conservator. Pretuirea, ajutorul lui George Enescu l-au stimulat si mai mult. Efectele calitatilor sale sunt vizibile daca studiezi afisele concertelor sustinute în perioada interbelica: lui Antonin Ciolan i se datoreaza înnoirea obisnuintelor de auditie ale publicului iesean, convins sa aprecieze nu numai valsurile, polcile, cadrilurile, cel mult operetele austriece. Antonin Ciolan a impus în salile de concerte simfoniile de Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Dvořák, uverturile de Wagner, paginile orchestrale din operele compozitorilor rusi.
Migala, eficienta lucrului cu orchestra, rapiditatea obtinerii rezultatului dorit din punct de vedere tehnic si muzical-artistic, spectaculozitatea muzicii slefuite de Antonin Ciolan nu au argumentat doar admiratia lui George Enescu, ci si a dirijorilor straini sositi în turneu la Iasi, care si-au exprimat opiniile superlative în presa de aici. De altfel, dirijorul si-a extins puterea de iradiere a talentului si spectaculozitatii artei interpretative în toata Moldova istorica, fiind admirat la Chisinau, Cernauti, Balti, Soroca, Ismail, Odessa, în unele localitati împlinindu-si rolul de înnoitor al vietii muzicale. La cererea Societatii simfonice, a Primariei orasului, a directiunii Societatii muzicale din Chisinau, Antonin Ciolan a acceptat în 1927 functia de director general al Societatii muzicale. Alt merit al sau istoric – a înfiintat Orchestra filarmonica a Basarabiei, apoi a fost numit inspector general al Fundatiilor Culturale Regale în domeniul muzicii pentru teritoriile Prut si Nistru.
Dar, se stie – mediocrii, impostorii, veleitarii (mai ales cei din partea locului) nu obosesc niciodata în a-si închipui performantele personale, denigrându-le pe cele autentice. „Sef de pluton” al celor care nu au încetat sa-l conteste pe Antonin Ciolan poate fi considerat Mircea Bîrsan. Bineînteles, timpul nu i-a confirmat vreo performanta nici ca dirijor, nici ca profesor (si la Conservatorul din Bucuresti), nici ca autor de emisiuni radiofonice, nici în domeniul compozitiei. Totusi, în perioada interbelica, memoriile trimise Ministerului Învatamântului, „valurile” ridicate în societatea muzicala, în presa ieseana au ajuns la „performante” vremelnice: demiterile lui Antonin Ciolan din functii, demisiile sale. Poate ca Iasul era prea mic pentru un om de actiune, un dirijor, un profesor, un conducator de institutii muzicale cum a fost Antonin Ciolan. Cu siguranta, alegerea sa spre a dirija simultan Corul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, corul Bisericii Sf. Spiridon i-a iritat pe multi. Dar optiunea Patriarhului Nicodim al României, care a dispus alcatuirea celor doua ansambluri vocale si din studentii Academiei de muzica, unde era profesor Antonin Ciolan, spre a se asigura competenta profesionala, a fost respectata.
Un nou „val” l-a înaltat pe neobositul profesor si dirijor la cotele performantei, ale recunoasterii oficiale: în septembrie 1942, cu prilejul inaugurarii la Chisinau a Turnului Dezrobirii Basarabiei, el a condus corurile reunite din Chisinau, Balti, Soroca, Hotin, Orhei, Cetatea Alba si Ismail (pe care le-a pregatit separat!). Au fost de fata Regele Mihai I al României, primul ministru, reprezentanti ai guvernului, prelati din conducerea Bisericii Ortodoxe Române, un public numeros. Sunt informatii de exceptionala valoare istorica pentru cultura muzicala româna, pentru cunoasterea personalitatii lui Antonin Ciolan – informatii decenii la rând ocultate de cenzura, dar imperios necesare cunoasterii în momentul de fata.
Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor