Stai si te crucesti, frate! Ivan se urca pe divan în continuare, cum a facut-o el dintotdeauna, de la Ivan cel Groaznic încoace, pâna acum la Vladimir cel Krasnâi, înconjurat de comitetul central obedient, adica pupincuristic, al noilor (si vechilor) bolsevici. Iar politicienii occidentali se dau de ceasul mortii: Vai! Sa nu jignim Rusia! Sa nu-l ofensam pe gospodin Putin! Bai, gagautilor occidentali, socotiti numai ce s-ar fi ales de atacul rus asupra Ucrainei, daca tancurile Leopard sau HIMARS-urile ar fi ajuns în Ucraina mult mai devreme. Daca nu ar fi fost dilemele si cufurelile voastre de… nu mai spun de ce, întelegeti dumneavoastra.
Acum Kamala Harris, nimeni alta decât vicepresedinta Statelor Unite, a spus clar ca lumina zilei: Rusia a comis crime împotriva umanitatii. Ce ar însemna asta? Este un avertisment ca responsabilii atacului asupra Ucrainei ar putea ajunge în fata unui tribunal international. Si pe data ne gândim la Slobodan Milosevici si la criminalii lui. Ne gândim la Nürnberg si la tribunalul popoarelor si la ceea ce s-ar putea întâmpla cu elita de la Kremlin. Ar trebui sa se petreaca!
Dar „Raseia” nu e Serbia, fratilor! Matriosca ruseasca este balsoaie, viu colorata, dar goala pe dinauntru: ca a fost tarista, bolsevica sau acum putinista, a înglobat de-a lungul anilor teritorii si putere si conformismul de soricel al maselor. Si influenta internationala, as zice. Bazata pe orbirea occidentala! Poate (nu poate, ci sigur) si pe frica adevarata sau inventata a unora si altora.
Caci, la Strasbourg, Rusia nu e tratata ca România sau Bulgaria, de pilda, care sunt luate imediat la refec, ca un Gigel mucos si repetent din start. Imensitatea ei rapace impune si orbeste pe politicienii cu trânji de pe bancile Parlamentului european. Vai, sa nu ofensam criminalul Europei, bocesc ca niste momâi domnii strasbourgeois, dându-se de ceasul mortii. Sa nu aducem atingere maretei Rusii! Mda, „mareata” în crimele ei! Iar omuciderile rusesti de zi cu zi de pe front sunt trecute pe planul al doilea. Se fac ca nu le vad sau trimit mesaje blege de protest împotriva lor. Crucioaiele pravoslavnice, trase în fata unui patriarh pupincurist si el, dar mincinoase, facute de liderii de la Kremlin, trezesc pesemne respectul soricelului, care se baga adânc în borta lui „democratica”. Dar nu e respect: e frica în fata Mâtei demoncratice slave. În cel mai bun caz – e prostie. Eu asa cred.
În fine, blegomanii sus-numiti au ajuns la concluzia, prea târziu au ajuns, ca Ucraina trebuie ajutata concret. Dupa atâta timp! Dupa atâtea distrugeri! Vai, dupa câte victime! Si ca Putin si-a trait traiul si si-a mâncat malaiul. Dar daca în locul lui va veni altul la fel? Caci fosta tara a sovietelor are sodom din astia – arunci cu pietricica la Kremlin si lovesti neaparat în cusma unuia.
Si mai trebuie sa vorbim despre ceva: Completa placiditate a rusului de rând în fata acestor crime oribile. Prostia si oportunitatea îi omoara. Ba chiar în multe cazuri, sondajele o marturisesc, solidaritatea cu criminalii. E drept, sunt si zecile de mii de rusi care îsi parasesc anual tara, nemultumiti de politica neobolsevica de la Kremlin. Si sunt în majoritate cei mai buni rusi, constientii, oamenii care judeca corect lucrurile – cei carora le pasa cu adevarat de tara lor.
Sa spunem lucrurilor mai pe nume. Este vorba, dupa mine, de insuficienta constiinta democratica a rusului obisnuit. Ivanuska cel obisnuit (unii îi zic „prostovanul”) prefera dictatura. Are nevoie sa fie pacalit cu un pospai ideologic si gata! Asa a fost mereu învatat: cu cnutul si naganul. Dictatura, satrapia asiata, totalitarismul si altele ca acestea îi sunt mai propice, s-a învatat cu ele ca tiganul cu scânteia. Nu mai repet exemplele din istoria rusa. Graitoare, atât de graitoare! Când a venit unul ca Gorbaciov, l-au acceptat doar pentru ca regimul anterior era de nesuportat, chiar si pentru rusi. Se saturasera de andropovi kaghebisti. Oricum, chiar si la ei lucrurile au început sa miste cât de cât. Caci lumea se schimba pâna si în cazul ivanilor.
Îmi amintesc de un articol al regretatului profesor Luca Pitu. Scria dumnealui ca în istoria recenta a Rusiei dupa unul „rece” vine unul „cald”: Dupa Stalin a venit Hrusciov, dupa Brejnev a venit Gorbaciov si acum dupa Putin va veni sigur unul „cald”. Dar pâna la urma tot aceeasi politica prefacuta, mincinoasa, de rapt au dus si vor duce. Noi, aflati în vecinatate, sa nu ne amagim! Urmasii nostri, daca nu cumva chiar noi, vor mai avea de suferit din cauza lor. Cu vârf si îndesat!
Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist